Sinonime învinge

Cuvântul „învinge” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
• covârși - a copleși, a întrece, a năpădi, a depăși, a învinge, a birui, a înfrânge, a doborî, a răzbi
• răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
• birui - a învinge, a izbândi, a înfrânge, a răzbi, a depăși
• depăși - a întrece, a devansa, a răzbi, a surmonta, a învinge, a înfrânge
• câștiga - a profita, a dobândi, a beneficia, a obține, a cuceri, a repurta, a învinge, a birui, a bate
• întrece - a depăși, a devansa, a exceda, a o lua înainte, a se înfrunta, a se măsura, a se confrunta, a birui, a bate
• ajunge - a sosi, a veni, a reuși, a izbuti, a răzbate, a deveni, a se îmbogăți, a se realiza, a parveni
• copleși - a covârși, a cuprinde, a învălui, a năpădi, a apăsa, a împovăra, a emoționa, a tulbura, a răscoli
• domina - a stăpâni, a controla, a fi stăpân, a dispune, a prevala, a predomina, a se impune
• potopi - a îneca, a inunda, a prăpădi, a copleși, a invada, a pustii, a nimici, a distruge
• străbate - a cutreiera, a răzbi, a răzbate, a traversa
• subjuga - a înrobi, a aservi, a supune, a înfeuda, a îngenunchea, a domina, a stăpâni, a captiva, a înlănțui
• triumfa - a birui, a jubila, a reuși
• ucide - a omorî, a răpune, a doborî, a asasina, a distruge, a achita

Dex învinge

• învinge 1 A înfrânge adversarul în luptă a doborî. 2 A se dovedi superior adversarului într-o întrecere sportivă a triumfa. 3-4 A(-și) stăpâni o pasiune, o slăbiciune. 5 A fi copleșit de o pasiune. 6 A duce până la capăt. 7 A se lupta. 8 A ieși deasupra a prevala. 9-10 A (se) obliga să plătească o datorie, dare
• ÎNVÍNGE, învíng, III. și 1. A birui, a înfrânge, un adversar (în război); a triumfa, a doborî. ♦ A câștiga o întrecere sportivă, a ieși învingător într-o competiție. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc. ♦ A înlătura greutăți, obstacole; a doborî, a birui. 3. A reuși să ducă ceva la bun sfârșit; a o scoate la capăt; a răzbi. – În + vince ( „a învinge” < ).
• ÎNVÍNGE, învíng, III. 1. A înfrânge, a bate pe inamic, pe adversar (în război), a triumfa, a doborî. 2. A stăpâni, a înfrâna, a domina (o dorință, o pasiune, o slăbiciune etc.). ♦ (Subiectul este o necesitate, o dorință, un sentiment etc.) A doborî, a birui, a copleși; a duce până la capăt. – În + vince ( „a învinge” < ).

Sinonimul cuvântului învinge

Testează-te!