Dicționar de sinonime
Sinonime întrece
Cuvântul „întrece” are următoarele sinonime:
întrece ( verb )
- a depăși, a devansa, a exceda, a o lua înainte
- a se înfrunta, a se măsura, a se confrunta
- a birui, a bate, a învinge
Alte sinonime:
- depăși
- a trece
- a covârși
- a eclipsa
- birui
- a dispune
- a lăsa
- lupta
- a se încerca
- a se pune
- a se prinde
- întâlni
- a înfrânge
- a dovedi
- a prididi
- a rămâne
- a răpune
- a răzbi
- a supăra
- a supune
- a dobândi
- a frânge
- a pobedi
- a răzbate
- a sparge
- a tâmpi
- a vinci
- a se bate
- a se lupta
- a se întâlni
- a lăsa în urmă
- a se alinta
- a se copilări
- a se izmeni
- a face fasoane
Sinonime Apropiate
- lupta - a se bate, a se război, a se înfrunta, a se combate, a se întrece, a se măsura, a se sili, a se strădui, a se sforța
- covârși - a copleși, a întrece, a năpădi, a depăși, a învinge, a birui, a înfrânge, a doborî, a răzbi
- depăși - a întrece, a devansa, a răzbi, a surmonta, a învinge, a înfrânge
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
- birui - a învinge, a izbândi, a înfrânge, a răzbi, a depăși
- câștiga - a profita, a dobândi, a beneficia, a obține, a cuceri, a repurta, a învinge, a birui, a bate
- devansa - a depăși, a întrece
- confruntare - competiție, concurs, întrecere, conflict, înfruntare, opunere
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- biruință - învingere, victorie, izbândă, succes
- combate - a lupta, a se bate, a înfrunta, a critica, a susține
- competiție - concurs, întrecere, confruntare, examen
- concura - a se întrece, a candida, a se confrunta
- concurs - competiție, întrecere, concurență, confruntare, examen, ajutor, sprijin, colaborare
Dex întrece
- întrece 1 A depăși pe cineva în mers, lăsându-l în urmă. 2 A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință a exceda, a covârși, a depăși. 3 A trece peste o anumită limită. 4-5 (A fi sau) a avea mai mult decât trebuie a prisosi. 6 A răsfăța. 7 A mângâia. 8 A căuta să se depășească unul pe altul a concura, a rivaliza. 9 A se ~ cu gluma (sau vorba, deochiul, nebuniile ) A depăși limitele bunei- cuviințe. 10 A exagera. 11 Se ~ cu dracu în fugă Aleargă foarte repede. 12-13 A se ~ în apă rece (A fi sau) a deveni impertinent. 14 A te ~ în păhară, Poți să fii și de ocară A câștiga întrecerea la băutură nu este lăudabil. 15 A se ~ (cu firea) A se copilări. 16 A face mofturi. 17 A fi nesuferit a se fasoli, a se izmeni. 18 A face ceva în mod exagerat. 19-20 (Propriu) A face ceva mai bine (decât altcineva sau) decât sine însuși.
- ÎNTRÉCE, întréc, III. 1. A depăși pe cineva în mers, a lăsa în urmă. 2. A dovedi superioritate față de cineva într-o anumită privință; a depăși. ♦ A căuta să se depășească unul pe altul. ◊ Pe întrecute = căutând să se depășească unul pe altul; care mai de care. 3. A trece peste o anumită limită; a fi (sau a avea) mai mult decât trebuie, a prisosi ◊ De întrecut = mai mult decât trebuie, de prisos. ◊ A se întrece cu gluma (sau cu șaga, rar, cu vorba) = a depăși limitele bunei-cuviințe; a împinge lucrurile prea departe, a exagera. – În + trece.