Dicționar de sinonime
Sinonime triumfa
Cuvântul „triumfa” are următoarele sinonime:
triumfa ( verb )
- a birui
- a jubila
- a reuși
Alte sinonime:
- a izbuti
- a învinge
- a se impune
Sinonime Apropiate
- triumfal - biruitor, victorios, atotbiruitor
- triumfător - victorios, atotbiruitor, triumfal
- jubila - a se bucura, a triumfa, a exulta, a fi fericit
- atotbiruitor - triumfător, neînvins, imbatabil
- triumf - biruință, victorie, succes, satisfacție, jubilație, bucurie
- răzbate - a reuși, a răzbi, a depăși, a trece (înainte), a străbate, a pătrunde, a se strecura, a ajunge
- răzbi - a răzbate, a înainta, a trece, a depăși, a izbuti, a birui, a dovedi, a copleși, a cuprinde
- stângaci - neîndemânatic, inabil, neajutorat, nereușit, mediocru, primitiv, slăbuț
- valoros - prețios, important, scump, reușit, capabil, merituos
- glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
- insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
- ispravă - faptă, treabă, lucrare, realizare, reușită, izbândă, succes, aventură, bravură
- izbuti - a reuși, a izbândi, a învinge, a parveni
- izbutit - reușit, realizat, valoros, prețios
- înscrie - a înregistra, a consemna, a nota, a înmatricula, a adera, a se asocia, a marca, a puncta, a reuși
Dex triumfa
- triumfa 1A repurta o victorie strălucită în luptă a birui. 2 A ieși victorios într-o anumită împrejurare a reuși. 3 A se impune. 4 A jubila în urma unei victorii, a unui succes a se bucura, se mândri.
- TRIUMFÁ, triúmf, I. 1. A repurta o victorie strălucită, a birui în luptă. 2. A reuși, a avea un mare succes; a se impune. 3. A se mândri, a jubila în urma unei victorii, a unui succes. – Din triumphare, triompher.
- TRIUMFÁ, triúmf, I. 1. A repurta o victorie, o biruință. Supt Radu de la Afumați, ei se luptară vitejește pentru drepturile naționale și triumfară. BĂLCESCU, O. I 194. O vorbă, și țara era în picioare; și trebuia să triumfe, căci poporul se lupta pentru independența lui. id. ib. 326. 2. A reuși, a avea succes; a se impune. Tactica lui triumfase încă o dată. C. PETRESCU, C. V. 294. Domnule învățător, ai răbdare! zise dînsul cu însuflețire. Dreptatea trebuie să triumfe! REBREANU, R. I 97. E lege ca dreptatea și adevărul să triumfe asupra puterii și minciunii. BĂLCESCU, O. I 326. 3. A se mîndri, a se făli (de pe urma unei victorii); a jubila.
- TRIUMFÁ I. 1. A birui, a învinge. 2. A reuși, a ieși învingător. 3. A se mândri cu o izbândă, a jubila. .
- TRIUMFÁ intr. 1. a birui, a învinge. 2. a reuși, a ieși învingător. 3. a se mândri cu o izbândă, a jubila. (< lat. triumphare, fr. triompher)