Dicționar de sinonime
Sinonime învolbura
Cuvântul „învolbura” are următoarele sinonime:
învolbura ( verb )
- a [se] învârteji
- a [se] zbate
- a [se] învâltori
- a [se] vârteji
- a [se] învoalbe
- a [se] vârtejui
- agita
- a [se] agita
- a clocoti
- a [se] frământa
- a fremăta
- a [se] zbuciuma
- a sălta
- a sălbătici
- a agita
- a frământa
- a învârteji
- a zbate
- a zbuciuma
- a face să se învârtejească
- a răscoli
- a stârni
- a tulbura
- a cuprinde din toate părțile
- a împresura
- a învălui
- a vârteji
- a învâltori
- a învoalbe
- a vârtejui
Sinonime Apropiate
- zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
- fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
- agita - a (se) frământa, a (se) zbuciuma, a (se) tulbura, a răzvrăti, a incita, a revolta, a mișca
- frământat - agitat, tulburat, zbuciumat, uimit, torturat
- frământa - a plămădi, a malaxa, a amesteca, a se agita, a fremăta, a se foi, a răsuci, a învârti, a freca
- fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
- furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
- copleși - a covârși, a cuprinde, a învălui, a năpădi, a apăsa, a împovăra, a emoționa, a tulbura, a răscoli
- agitat - neliniștit, zbuciumat, tulburat, nervos, nestăpânit
- răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- strădui - a se sili, a se sforța, a se zbate, a se căzni, a se trudi, a se munci, a se frământa, a se canoni
- vibra - a trepida, a tremura, a zbârnăi, a fremăta, a tresălta
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
Dex învolbura
- învolbura 1-2 (La p 3; ape, furtuni ) A (se) învârteji (2-3). 3 A face să se învârtejească. 4 ( ; rar) A cuprinde din toate părțile a împresura, a învălui. 5-6 A (se) tulbura.
- ÎNVOLBURÁ, învolburez, I. 1. și (La 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. – În + volbură.
- ÎNVOLBURÁ, învólbur, I. 1. și (La 3, despre ape, furtuni etc.) A (se) mișca în vârtejuri; a (se) învârteji. 2. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. – În + volbură.
- ÎNVOLBURÁ, învólbur și (mai rar) învolburez, I. 1. (Numai la 3, despre ape, furtuni etc.) A se mișca în vîrtejuri; a se învîrteji. Înaintea noastră... apa se iuțește și se învolburează. VLAHUȚĂ, O. A. 415. ◊ Întrebările, răspunsurile, glasurile, strigătele se învolburară în vîrtejuri ca frunzele învîrtite de vînt. DUMITRIU, N. 100. Învolburîndu-se, norodul se urni spre hudiți. SADOVEANU, F. J. 17. Numai în răstimpuri, cînd doina se învolbura ca scăpată dintr-o vijelie de patimi, se simțea că nu-i tinerel feciorul care cînta. AGÎRBICEANU, S. P. 17. ◊ Vîsla trăgea învolburînd apa-n pîlnii mici. SANDU-ALDEA, U. P. 102. 2. (Rar) A învălui, a cuprinde, a împresura. Noi cei trimeși, ce stăpînim Cuvîntul... E timp să-nvolburăm cu el pămîntul. TOMA, C. V. 214.
- A SE ÎNVOLBURÁ pers. 3 se ~éază intranz. (despre ape, aer) A se mișca în vârtejuri; a face volburi; a se învârteji. /în + volbură