Dicționar de sinonime

Sinonime șuierătură

Cuvântul „șuierătură” are următoarele sinonime:

șuierătură ( substantiv )
  • șuierat
  • țiuitură
  • fluierătură
  • păcăneală
  • păcănire
  • păcănit
  • păcănitură
  • pârâitură
  • răpăit
  • țăcăneală
  • țăcănire
  • țăcănit
  • țăcănitură
  • fâsâitură
  • sâsâitură
  • șuier
  • șuierare
  • vâjâială
  • vâjâire
  • vâjâit
  • vâjâitură
  • vuiet
  • piuit
  • piuitură
  • țiuit
  • piuială
  • fluier
  • fluierat


Sinonime Apropiate

  • fluierătură - șuierătură, fluierat, șuierat
  • fluier - signal, sirenă, șuierătoare
  • fluiera - a șuiera, a cânta
  • prundaș - codobatură, fluierar
  • fâșâi - a foșni, a șuiera
  • haimana - derbedeu, vagabond, pușlama, lichea, golan, haidău, pierde-vară, fluieră-vânt
  • hărmălaie - larmă, gălăgie, zgomot, zarvă, tărăboi, tămbălău, vuiet, balamuc, tam-tam
  • clocot - fierbere, clocotire, fiertură, agitație, tumult, zbucium, freamăt, tălăzuire, vuiet
  • caval - fluier
  • cobuz - fluier, caval

Dex șuierătură

  • șuierătu 1-7 Șuierat1 (1-7). 8 Sunet strident, ascuțit și prelung, produs prin suflarea cu putere a aerului printre buzele întredeschise, printre dinți, printre degetele băgate în gură sau cu ajutorul unui instrument special șuier (1), șuierat1 (8), (rar) șuierare (8), șuieret. 9 Sunet (ascuțit) scos de unele animale, păsări sau insecte șuier (2), șuierat1 (9), (rar) șuierare (9). 10 Zgomot caracteristic, ascuțit și puternic, pe care-l face vântul, furtuna, vijelia șuier (3), șuierat1 (10), vâjâit, (rar) șuierare (10). 11 Zgomot strident, scurt și intens produs de anumite obiecte, corpuri care se deplasează, se mișcă, se învârtesc ori spintecă aerul cu iuțeală sau care se freacă violent de o suprafață dură șuier (11), șuierat1 (11) (rar) șuierare (11).
  • ȘUIERĂTÚRĂ, șuierături, Șuierat1, șuier. – Șuiera + -ătură.
  • ȘUIERĂTÚRĂ, șiuerături, Șuierat, șuier. Trăsnetele de obuz se prăbușesc acum în plotonul meu... O întîrziere întinsă și, pe urmă, alte șuierături. CAMIL PETRESCU, U. N. 358. Cîteva luni d-a rîndul nu mai auzi nici prin holde, nici prin crînguri, pocnetul ierbei de pușcă și șuierătura alicelor. ODOBESCU, S. III 37.
  • șuierătură f. 1. șuierat prelungit; 2. dezaprobare manifestată prin șuierat.
  • șuĭerătúră f., pl. ĭ. Est. Rezultatu șuĭerăriĭ: s’a auzit o șuĭerătură. Modu cum șuĭerĭ: șuĭerătura asta nu-mĭ place. – În vest fluĭerătură.


Sinonimul cuvântului șuierătură

Sinonimul cuvântului șuierătură


Testează-te!