Sinonime clocot

Cuvântul „clocot” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fierbere - clocotire, clocot, ebuliție, efervescență, agitație, frământare, neliniște, tulburare
• agitație - tumult, frământare, neastâmpăr, neliniște, răscoală, răzvrătire, rebeliune
• furtună - vijelie, vifor, frământare, zbucium, revoltă, tulburare
• clocotitor - fierbând, în fierbere, clocotind, năvalnic, aprins, ardent, agitat, nervos, zgomotos
• zgomot - gălăgie, larmă, vacarm, tumult, vâlvă, senzație, răsunet
• sfărâma - a sparge, a zdrobi, a fărâma, a risipi, a distruge, a zobi, a se zbuciuma, a se chinui
• spumega - a face clăbuci, a năduși, a fierbe, a se înfuria, a clocoti, a se dezlănțui
• zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
• tensiune - încordare, stres, zbucium, dramatism, presiune, hipertensiune
• vibrare - trepidație, tremur, freamăt, accent, emoție, patetism
• zdrobi - a strivi, a sfărâma, a sparge, a nimici, a destrăma, a se chinui, a se zbuciuma, a extenua
• zgomotos - gălăgios, tumultuos, turbulent, agitat
• zumzet - bâzâit, murmur, freamăt
• febră - temperatură, fierbințeală, călduri, dogoare, emoții, încordare, agitație, tensiune
• febrilitate - agitație, intensitate, grabă, încordare, înfrigurare, tensiune

Dex clocot

• clocot 1 Mișcare zgomotoasă a lichidului când fierbe. 2 Fierbere. 3-4 A (se) da în(tr-un) ~ A (se) fierbe. 5 Mișcare agitată (și zgomotoasă) a unui lichid. 6 Frământare (sufletească, socială ).
• CLÓCOT, clocote, 1. Mișcare zgomotoasă pe care o face un lichid când fierbe. ♦ Mișcare zgomotoasă produsă de o masă de lichid. 2. Zbucium, agitație (zgomotoasă), frământare (sufletească, socială). – Din klokotŭ.
• CLOCÓT, clocote, 1. Mișcarea zgomotoasă pe care o face un lichid cînd fierbe. Se pune într-un ceaun lapte dulce și se fierbe pînă la clocot. ȘEZ. I 251. ◊ A da în clocot = a începe să fiarbă, a da în undă. 2. Mișcare zgomotoasă produsă de lichide agitate de altceva decît de căldură. Zvonurile din stepă muriseră și, în locul lor, clocotul mării stăpînea stepa, pe cînd valurile spumoase năzuiau spre țărm. DUNĂREANU, N. 199. Foșnesc valurile de jur-împrejur, un clocot e rîul. VLAHUȚĂ, O. A. II 168. Sîngele de-i năvălea în clocote la cap, se trîntea cu fața la pămînt și săruta florile sălbatice. DELAVRANCEA, S. 27. 3. Mișcare năvalnică, furtunoasă; zbucium, agitație, frămîntare. Prin mijlocul acestui clocot geologic, o apă mare se rostogolește la vale. BOGZA, C. O. 250. Zgomotele depărtate, clocotul de codri, veneau crescînd, bubuind, întinzîndu-se într-o sălbatică melodie, scuturînd codrii plini de rouă. SADOVEANU, O. I 64.

Sinonimul cuvântului clocot

Testează-te!