Dicționar de sinonime
Sinonime cobuz
Cuvântul „cobuz” are următoarele sinonime:
cobuz ( substantiv )
- fluier
- caval
Sinonime Apropiate
- caval - fluier
- prundaș - codobatură, fluierar
- valet - fecior, lacheu, servitor, fante, cavaler
- fluierătură - șuierătură, fluierat, șuierat
- haimana - derbedeu, vagabond, pușlama, lichea, golan, haidău, pierde-vară, fluieră-vânt
- necăsătorit - burlac, celibatar, cavaler, holtei, flăcău, becher
- burlac - celibatar, neînsurat, flăcău, becher, cavaler
- cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
- călăraș - călăreț, cavalerist, cavaler
- călărime - cavalerie
- celibatar - necăsătorit, holtei, burlac, cavaler, june, becher
- paladin - cavaler, viteaz, voinic
- dragon - balaur, monstru, drac, soldat, cavaler
- fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
- flăcău - fecior, june, tânăr, băiat, băietan, fiu, băiețandru, burlac, celibatar
Dex cobuz
- cobúz 1-2 Specie de fluier sau de caval căpuș, căput, căpuț, topuz. 3 Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta.
- COBÚZ, cobuze, 1. Specie de fluier sau de caval. 2. Instrument muzical cu coarde asemănător cu lăuta. – Din kopuz, kobuz.
- COBÚZ, cobuze, (Învechit) Un fel de fluier sau caval. Dar deodată se făcu tăcere: alăutele și cobzele murmurară, iar cobuzul de os umplu de fior bolțile răsunătoare. SADOVEANU, O. I 300. Se veseleau cu cîntările cimpoaielor și cobuzelor muntenești și cu diblele lăutărești. ODOBESCU, S. I 137. Merge el cintînd, Din cobuz sunind, Codrii dezmierdînd Din cobuz de os, Ce sună frumos. ALECSANDRI, P. P. 62.
- COBÚZ ~e n. 1) Varietate de fluier sau de caval. 2) Instrument muzical cu coarde, asemănător cu cobza. /<turc. copuz, cobuz
- cobuz n. în vechime, un fel de cobză ce scotea sunete melancolice (și despre care pomenește poezia populară): glas de cobuz, dulce la auz POP. .
- cobúz n., pl. e și urĭ (turc. kopuz, tăt. kobuz, un fel de chitară c’o singură coardă; ngr. kubúzi, rus. kóbza, cobză, dial. kóbuz, balalaĭcă asiatică. V. cobză). Vechĭ. Un fel de cobză cu cutia cam rătundă și cu doŭă gîturĭ (vgr. kinýra. V. teorbă). – Și copúz (Bibl. 1688 și Prav. Gov.) și căbúz (Dos.). La Al. Mihu Copilu, adnotat „instrumentat oriental”.