Sinonime țicui

Cuvântul „țicui” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• sălta - a ridica, a înălța, a sări, a zvâcni, a țâșni, a crește, a se dezvolta
• sedentar - nemișcat, stabil
• smirnă - benzoe, umilit, nemișcat, supus
• tempo - cadență, ritm, mișcare
• țeapăn - tare, neclintit, rigid, dur, nemișcat, încremenit, inert, solid, robust
• umbla - a merge, a se mișca, a se deplasa, a circula, a trece, a străbate, a cutreiera, a frecventa, a funcționa
• vibrant - trepidant, tremurător, palpitant, impresionant, patetic, mișcător
• zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
• zvâcnitură - pulsație, zvâcnire, palpitare, zvâcnet
• fâțâi - a mișca, a se bâțâi
• fix - nemișcat, neclintit, stabil, înțepenit, imobil, precis, exact
• flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
• flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
• foi - a mișuna, a se mișca, a se agita, a colcăi, a furnica, a forfoti
• foșni - a fâșâi, a susura, a suna, a foșnăi, a zumzăi, a mișuna, a se mișca, a se frământa

Dex țicui

• ȚICUÍ, 3 țicuiește, IV. (; despre undiță) A face o mișcare bruscă atunci când peștele mușcă din momeală; a zvâcni. –
• ȚICUÍ, 3 țicuiește, IV. (Despre undițe) A se mișca atunci cînd peștele mușcă din momeală; a zvîcni. Cînd peștele mușcă din nadă, atunci bucățica de papură care plutește la suprafață se mișcă – se zice că undița țicuiește – și pescarul, observînd, o smuncește repede afară. ANTIPA, P. 299.
• A ȚICUÍ pers.3 ~iéște intranz. reg. (despre pluta undiței) A se mișca brusc, când peștele apucă nada. /Orig. nec.
• ȚICLẮU, țiclăuri, Stâncă foarte ascuțită și înaltă; vârf de munte sau de deal; pisc. – Din szikla.
• ȚICLẮU, țiclăuri, Stîncă ascuțită și înaltă; vîrf de munte sau de deal; pisc. Spuneau bătrînii că în țiclăul de lîngă comuna Tătăruși, demult a fost un balaur. ȘEZ. III 111.
• ȚICLẮU ~ri n. reg. Stâncă ascuțită pe vârful unui munte sau deal. /<ung. szikla
• țiclău n. pisc de munte. .
• țiclắŭ n., pl. ăĭe (ung. szikla, stîncă, care e înrudit cu sas. zickle. Cp. și cu Ceahlăŭ, un pisc în Mold., cu Țicăŭ, o mahala pe o rîpă a Ĭașilor, cu țigăŭ, și cu cĭocălăŭ). Nord (Dac. 3, 747). Pisc de munte. Momic, holm mic. – În Trans. țiglăŭ (BSG. 1928, 130 și 136). Și țigmăŭ (Nț.).
• ȚICUÍ vb. v. mișca, zvâcni.
• țicui MIȘCA. ZVÎCNI.

Sinonimul cuvântului țicui

Testează-te!