Dicționar de sinonime
Sinonime țipa
Cuvântul „țipa” are următoarele sinonime:
țipa ( verb )
- alunga
- arunca
- azvârli
- depărta
- goni
- izgoni
- îndepărta
- lepăda
- zvârli
- striga
- a răcni
- a striga
- a urla
- a zbiera
- a țivli
- a puhăi
- a țipoti
- a se sparge
- vocifera
- răsti
- chiui
- a toi
- a chema
- a vocifera
- a se răsti
- a se oțărî
- a se stropși
- a se răpști
- a se răboțoi
- a se răcămăți
- a se răgădui
- a se răscocora
- a se războti
- a se aspri
- a se născocori
- a se răboli
- a marecuvânta
- a se burzului
- a se rățoi
- a se zborși
- a chioti
- a chiui
- a hăuli
- a iui
- a huhura
- a hureza
- a ui
- a fi nepoliticos
- a bate la ochi
- a distona
- a fi strident
- a nu se potrivi
tipă ( substantiv )
- individă
Sinonime Apropiate
- răsti - a țipa, a se stropși, a striga, a urla, a se oțărî, a zbiera
- arunca - a azvârli, a îndepărta, a înlătura, a lepăda, a se repezi, a se năpusti, a se precipita, a năvăli, a împrăștia
- lepăda - a arunca, a azvârli, a înlătura, a îndepărta, a abandona, a renunța, a părăsi, a se dezice, a se schimba
- vocifera - a vorbi tare, a se răsti, a striga, a țipa, a răcni
- izgoni - a alunga, a goni, a îndepărta, a respinge, a expulza
- îndepărta - a alunga, a izgoni, a depărta, a elimina, a izola, a exclude, a înlătura, a se abate, a se depărta
- alunga - a izgoni, a goni, a fugări, a îndepărta, a înlătura, a elimina, a respinge
- zvârli - a arunca, a împrăștia, a lepăda, a risipi, a cheltui, a se năpusti, a proiecta
- hăuli - a chiui, a striga, a chioti, a cânta, a aui
- scoate - a extrage, a smulge, a extirpa, a elimina, a da afară, a lua, a îndepărta, a destitui, a alunga
- zvârlitură - aruncătură, zvârlire, împrăștiere
- goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza
- mazili - a izgoni, a alunga, a goni, a exila, a detrona
- mătura - a face curat, a curăți, a primeni, a alunga, a înlătura, a izgoni, a goni, a da afară, a scoate
- azvârli - a arunca, a proiecta, a înlătura, a repezi, a năpusti
Dex țipa
- ȚIPÁ1, țip, I. 1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. ♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. ♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. 2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite. 3. (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi. –
- ȚIPÁ2, țip, I. 1. A arunca, a azvârli. ♦ A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc. 2. A scoate, a da afară. 3. A alunga, a goni. –
- ȚIPÁ2, țip, I. (; și cu pronunțarea regională țîpa) 1. A arunca, a azvîrli. Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76. ◊ Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. 2. (Cu privire la îmbrăcăminte) A lepăda, a arunca de pe sine. Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78. Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 490. 3. A scoate, a slobozi, a da afară. Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 497. 4. A alunga, a goni. Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169.
Antonime țipa
- A țipa ≠ a șopti