Dicționar de sinonime
Sinonime abținere
Cuvântul „abținere” are următoarele sinonime:
abținere ( substantiv )
- înfrânare
- reținere
- stăpânire
Sinonime Apropiate
- abstinență - abținere, reținere, continență, abstenție
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
- detenție - posesie, păstrare, stăpânire, reținere, arestare, închidere
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
- impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
- împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
- amintire - aducere aminte, suvenir, memorie, reținere, semn, indice, memorii
- aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
- cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
- domnie - stăpânire, cârmuire, guvernare, dominație, putere, scaun, coroană, sceptru
- pensiune - întreținere, găzduire
Dex abținere
- abținere 1 Reținere. 2 Înfrânare.
- ABȚÍNERE, abțineri, Acțiunea de a se abține și rezultatul ei. – abține.
- ABȚINÉRE, abțineri, Acțiunea de a se abține; reținere. Abținere de la vot.
- ABȚÍNERE, abțineri, Acțiunea de a se abține; reținere.
- ABȚÍNERE Acțiunea de a se abține și rezultatul ei. .
- abținere f. V. abstențiune.
- abține 1 A nu participa. 2 A-și controla acțiunile, manifestările, sentimentele
- ABȚÍNE, abțin, III. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din (s’)abstenir (după ține).
- ABȚÍNE, abțín, III. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din (s’)abstenir (după ține).
- ABȚÍNE, abțín, III. (De obicei urmat de determinări introduse prin «de la») A-și impune o restricție, a se stăpîni, a se reține (de la o acțiune). Se abține de la fumat. ♦ A se ține la o parte față de o activitate; (în special) a nu-și exprima părerea sau votul, a nu se pronunța, a nu lua atitudine față de o propunere sau de un candidat, a nu participa la o alegere. – și: (nerecomandabil) abțíu. – Variantă: abțineá II.