Dicționar de sinonime
Sinonime detenție
Cuvântul „detenție” are următoarele sinonime:
detenție ( substantiv )
- posesie, păstrare, stăpânire
- reținere, arestare, închidere
Alte sinonime:
- arestuire
- captivitate
- claustrație
- deportațiune
- detențiune
- incarcerație
- internare
- încarcerare
- închisoare
- întemnițare
- posesiune
- proprietate
- recluziune
- sechestrație
Sinonime Apropiate
- recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest
- temperanță - reținere, moderație, cumpătare, sobrietate, măsură, echilibru
- tron - jeț, scaun regal, domnie, regalitate, stăpânire
- violență - vehemență, dezlănțuire, impulsivitate, nestăpânire, agresivitate, brutalitate, duritate, abuz, siluire
- vipt - pensiune, întreținere, masă, alimente, rod, bucate
- virtuozitate - măiestrie, pricepere, stăpânire (deplină), iscusință
- impulsivitate - violență, nestăpânire, dezlănțuire, agresivitate
- împărăție - imperiu, domnie, stăpânire, regat
- îngrădire - gard, împrejmuire, închidere
- abstinență - abținere, reținere, continență, abstenție
- amintire - aducere aminte, suvenir, memorie, reținere, semn, indice, memorii
- aprehensiune - teamă, ezitare, nesiguranță, reținere
- continență - abstinență, reținere, înfrânare, moderație, cumpătare
- cumpăt - stăpânire de sine, calm, echilibru, chibzuială, cumpătare, măsură, moderație, socoteală, tact
- custodie - pază, păstrare, administrare, îngrijire
Dex detenție
- detenție detențiune
- DETÉNȚIE, detenții, 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. – Din détention, detentio, -onis.
- DETÉNȚIE detențiune.
- detențiune 1 Reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetări. 2 Închisoare. 3 Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 4 (Rar) Posedare a unui lucru. 5 Deținere a unui bun fără a fi proprietarul lui.
- DETENȚIÚNE detenție.
- DETENȚIÚNE, detențiuni, 1. Reținere a cuiva în stare de arest, pentru cercetări. 2. Pedeapsă penală care privează pe cineva de libertate pentru o perioadă dată. 3. (Rar) Posedare, păstrare a unui bun, fără intenția de a deveni proprietarul lui. – Din détention, detentio, -onis.
- DETENȚIÚNE, detențiuni, 1. (Uneori determinat prin «preventivă») Reținere a cuiva în stare de arest pentru cercetări. Arestat la Mohaci de austriaci, după trei ani de detențiune și de boală, l-a ajuns moartea la Theresienstadt. GHICA, S. 116. 2. Pedeapsă cu închisoarea pentru infracțiuni politice, Detențiune grea. 3. (Rar) Posedare, păstrare (a unui bun material). Bunul dat în gaj a trecut în detențiunea creditorului. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: deténție
- DETENȚIÚNE 1. Reținere, arestare a cuiva pentru cercetare. 2. Pedeapsă cu închisoare pentru infracțiunile politice. .
Antonime detenție
- Detențiune ≠ libertate