Dicționar de sinonime
Sinonime abjurare
Cuvântul „abjurare” are următoarele sinonime:
abjurare ( substantiv )
- abjurație
- lepădare
- renegare
- renunțare publică la o idee
Sinonime Apropiate
- negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
- avort - chiuretaj, lepădare, pierdere (de sarcină)
Dex abjurare
- abjurare Renegare publică a unei credințe religioase, a unei doctrine, a unei concepții abjurat1.
- ABJURÁRE, abjurări, Acțiunea de a abjura și rezultatul ei. – abjura.
- ABJURÁRE, abjurări, (Rar) Acțiunea de a abjura și rezultatul ei.
- abjuráre s.f. (relig.; în creștinism și islamism) Renunțare solemnă și definitivă la o altă religie sau doctrină practicată până atunci, considerată falsă sau greșită; abjurație. ♦ Formulă scrisă sau orală prin care se exprimă această renunțare. ♦ Gener. Renegare publică a unei credințe, a unei doctrine, a unei opinii etc. • pl. -ări. /v. abjura.
- ABJURÁRE Renegare, renunțare publică (la o idee, la o doctrină etc.); abjurație. .
- abjurare f. renunțare solemnă la o erezie. Abjurările cele mai celebre au fost: a lui Enric IV în 1593 și a reginei Cristina de Suedia în 1665 (amândoi făcându-se, din protestanți, catolici).
- abjura A nega, public, o credință religioasă, o doctrină, o concepție
- ABJURÁ, abjúr, I. A renega public o credință religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din abjurer, abjurare.
- ABJURÁ, abjúr, I. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. Renunță l-al tău tată, abjură-ți al tău nume. MACEDONSKI, O. II 117.
- ABJURÁ, abjúr, I. (Rar) A se lepăda de o credință; a renega o doctrină, o părere etc. – abjurer ( abjurare).