Dicționar de sinonime

Sinonime negație

Cuvântul „negație” are următoarele sinonime:

negație ( substantiv )
  1. refuz, respingere, infirmare
  2. dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
Alte sinonime:
  • negare
  • tăgăduială
  • tăgăduire
  • tagă
  • tăgăduință
  • denegare
  • nihilism
  • refutație
  • denegație
  • infirmație
  • negațiune


Sinonime Apropiate

  • negare - tăgadă, opunere, refuz, contestare
  • contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
  • saturație - lehamite, dezgust, silă, refuz
  • abjura - a renega, a se lepăda, a refuza
  • contestabil - nesigur, discutabil, refuzabil
  • declina - a refuza, a respinge, a renunța, a abandona, a nu lua asupra, a apune, a scăpăta, a coborî, a asfinți
  • devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
  • dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
  • decomanda - a anula, a opri, a refuza, a respinge
  • veto - refuz, împotrivire, opoziție, boicot

Dex negație

  • negație 1-2 Negare1 (1-2). 3 Cuvânt, gest, fapt care neagă, contrazice, contestă ceva sau pe cineva. 4 Factor logic pe baza căruia se respinge o expresie, contestând valoarea de adevăr susținută de ea. 5 Cuvânt sau grup de cuvinte cu ajutorul cărora se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 6 (; negarea ~i) În concepția materialist-dialectică, una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații, o acțiune permanentă de înlocuire a calității obiectelor și fenomenelor în cadrul mișcării universale, al cărei izvor principal rezidă în contradicțiile interne ale lucrurilor și care implică atât distrugerea cât și conservarea parțială a însușirilor anterioare, precum și ridicarea lor pe un plan superior negare1 (3). 7 Semn grafic prin care se neagă ceva în logică sau matematică.
  • NEGÁȚIE, negații, 1. Faptul de a nega. ♦ Cuvânt, gest, fapt etc. care neagă, contrazice, contestă (ceva sau pe cineva). ♦ Functor logic pe baza căruia se contestă valoarea de adevăr susținută într-o afirmație. ♦ Cuvânt cu ajutorul căruia se neagă ideea exprimată de o propoziție sau de una dintre părțile ei. 2. Proces obiectiv de înlocuire a unor calități ale obiectelor prin altele, care asigură dezvoltării un sens ascendent; negare (2). – Din négation, negatio.


Antonime negație

  • Negație ≠ afirmație


Sinonimul cuvântului negație

Sinonimul cuvântului negație


Testează-te!