Dicționar de sinonime
Sinonime alergare
Cuvântul „alergare” are următoarele sinonime:
alergare ( substantiv )
- cursă
- încurare
- curs
- fugă
- alergătură
Sinonime Apropiate
- alergătură - goană, fugă, alergare, cursă, umblătură
- goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
- cursă - alergare, drum, itinerar, capcană, prinzătoare, laț, atragere, ademenire, ispită
- galop - fugă, goană, alergătură
- iureș - asalt, năvală, atac, goană, fugă, alergare
- laț - ștreang, funie, cursă, capcană
- agenție - filială, sucursală, reprezentanță, agentură
- capcană - cursă, prinzătoare, laț, ademenitoare, ispită, momeală
- filială - sucursală, agenție
- fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
- nadă - momeală, amorsă, ispită, tentație, amăgire, cursă, înăditură, legătură
- audient - cursant, student, auditor
- umblet - mers, umblătură, alergătură
- vechime - trecut, vetustate, antichitate, timp scurs
- fluent - curgător, cursiv
Dex alergare
- alergare 1 Fugă. 2 Urmărire. 3 Alungare. 4 Peregrinare. 5 Alergătură (6). 6 Osteneală. 7 Apelare. 8 Probă atletică de fugă pe anumite distanțe. 9 Cursă de cai. 10 Loc de ~ Hipodrom.
- ALERGÁRE, alergări, Acțiunea de a alerga; alergătură. ♦ (Mai ales la ) Probă atletică de fugă pe anumite distanțe. ♦ Cursă de cai. – alerga.
- ALERGÁRE, alergări, Acțiunea de a alerga. 1. Fugă, goană. Atunci te obosește Eterna alergare. EMINESCU, O. I 64. ◊ Departe-n șesuri Ziua alungată Lingă reci fruntarii alergarea-și curmă. TOPÎRCEANU, S. A. 28. ♦ Probă atletică de fugă pe anumite distanțe. 2. (Determinat prin «de cai» sau, mai obișnuit, la ) Cursă de întrecere organizată după norme precise, dinainte stabilite, între cai de rasă, special pregătiți și: antrenați. Tot orașul... se adunase ca să privească alergarea de cai. NEGRUZZI, S. I 35.
- ALERGÁRE, alergări, Acțiunea de a alerga. ♦ Probă atletică de fugă pe anumite distanțe. ♦ Cursă de întrecere organizată după norme precise, între cai de rasă.
- ALERGÁRE ~ări f. 1) v. A ALERGA. 2) Probă atletică constând din fuga pe anumite distanțe. ~ări de viteză. ~ări cu obstacole. 3) Curse de cai. /v. a alerga
- alergare f. 1. fapta de a alerga; 2. punere la întrecere a mai multor cai; 3. fig. osteneală: a dobândi postul fără alergare.
- alergáre f. Acțiunea de a alerga. Fig. Osteneală: a obținut postu fără alergare. Pl. Curse, întrecerĭ cu caiĭ: a te duce la alergărĭ.
- aleárgă-cále Figură mitologică din vechile povești.