Dicționar de sinonime
Sinonime iureș
Cuvântul „iureș” are următoarele sinonime:
iureș ( substantiv )
- asalt, năvală, atac
- goană, fugă, alergare
Alte sinonime:
- năvălire
- șturm
- cavalcadă
Sinonime Apropiate
- goană - fugă, alergare, cursă, viteză, hăituială, stârnire, haită, împreunare, montă
- alergătură - goană, fugă, alergare, cursă, umblătură
- atac - agresiune, asalt, năvală, ofensivă, criză, șoc, acces, apoplexie
- fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
- galop - fugă, goană, alergătură
- hăituială - fugărire, goană, stârnire, gonire, alungare
- asalta - a ataca, a se năpusti
- ataca - a năvăli, a asalta, a agresa, a atenta, a da peste, a aborda, a trata, a se ocupa de, a roade
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- școlar - elev, ucenic, discipol, învățăcel
- ucenic - discipol, elev, învățăcel, începător
- vagabond - hoinar, rătăcitor, nestatornic, derbedeu, haimana
- vagabonda - a hoinări, a umbla de colo-colo, a rătăci
- valvârtej - vâltoare, dezordine, învălmășeală, furtunos, iureș
- flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
Dex iureș
- iureș 1 Atac. 2 Năvală. 3 Mers impetuos. 4 A da (sau a face) ~ A năvăli. 5 Repede. 6 Impetuos. 7 (În exclamații) Înainte!
- IÚREȘ, iureșuri, Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană. – Din yürügüș.
- IÚREȘ, iureșuri, Asalt, năvală, atac; mers impetuos; fugă, goană mare. Într-un iureș neașteptat năvăli, printre oameni, pe ușă afară. DUMITRIU, N. 179. Se ferea numaidecît în lături, căci altminteri, în iureșul vostru, l-ați fi strivit. PAS, Z. I 188. ◊ În iureș = repede, în goană, impetuos. Prin pădurosul Maramureș, Pe drumul desfundat de ploi, Un camion sălta în iureș Spre Baia Borșa. DEȘLIU, M. 8. ◊ A da iureș (sau iureșul) = a da năvală, a năvăli. În ceea ce privește atacul pe puntea inamică, asta depinde de modul în care se dă iureșul. CAMIL PETRESCU, T. II 183. Zburam, loveam, dam iureș și-n crunta bătălie Mă zvîrcoleam întocmai ca trăznetu-n mînie. MACEDONSKI, O. I 252. – Variante: iurăș (SADOVEANU, O. VI 56), iúruș (GHICA, S. 16)
- IÚREȘ ~uri n. 1) Act violent și furtunos; năvală; atac; asalt. 2) Mers iute; goană. /<turc. yürügüș
- iurăș iureș
- iuriș iureș
- iuruș iureș
- IÚRĂȘ iureș.
- IÚRUȘ iureș.
- iuruș n. asalt: iurușul cel dintâiu rareori izbutește AL. . ║ adv. repede (ca la un atac): venia tot iuruș cu iataganul în dinți GHICA. ║ int. năvală! iuruș!.. pe dânșii, flăcăi! AL.