Dicționar de sinonime
Sinonime amenințător
Cuvântul „amenințător” are următoarele sinonime:
amenințător ( adjectiv )
- primejdios
- expus
- contraindicat
- dăunător
- riscant
- hazardat
Alte sinonime:
- sperios
- periculos
- primejduincios
- primejduitor
Sinonime Apropiate
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- contraindicat - vătămător, nepotrivit, periculos, dăunător
- răstit - aspru, pornit, repezit, amenințător, ostil, acuzator, mânios
- temut - redutabil, amenințător
- imprudent - nechibzuit, nesocotit, neprevăzător, necugetat, hazardat
- inofensiv - nevătămător, pașnic, admisibil, neprimejdios
- negativ - nefavorabil, dăunător, distructiv, obstrucționist, ostil
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- descoperit - dezvelit, liber, neacoperit, neapărat, nesprijinit, vulnerabil, expus
- diabolic - drăcesc, diavolesc, satanic, infernal, funest, oribil, primejdios, rău, crud
- rău - afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent
Dex amenințător
- amenințător, ~oare , 1-4 (Într-un mod) care amenință (5-6)
- AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, (Adesea adverbial) Care amenință, care sperie, care îngrozește. – Amenința + -ător.
- AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, Care amenință; care sperie care îngrozește. Să ridice pumnii amenințători către cer! MACEDONSKI, O. IV 72. ◊ Negur-amenințătoare orizontul învălise. NEGRUZZI, S. II 5. ◊ (Adverbial) A răspuns mîrîind ca un lup și măsurîndu-și amenințător... dușmanii. PAS, L. I 79. La doi pași de el apăruse amenințător Colțun. SADOVEANU, N. F. 34. ◊ (Substantivat) Leiba a mers la primărie, apoi la subprefectură, să denunțe pe amenințător, cerînd să fie păzit. CARAGIALE, O. I 284.
- AMENINȚĂTÓR, -OÁRE, amenințători, -oare, (Adesea adverbial) Care amenință; care sperie, care îngrozește. – Din amenința + -(ă)tor.
- AMENINȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial Care amenință; care sperie; care îngrozește. Privire ~oare. /a amenința + suf. ~ător
- amenințător a. care amenință.
- amenințătór, -oáre adj. Care amenință. V. iminent și cominatoriŭ.
- AMENINȚĂTÓR adj. 1. (înv. și reg.) sperios. (Striga cu glas ~.) 2. v. primejdios.
- AMENINȚĂTOR 1. ( și ) sperios. (Striga cu glas ~.) 2. periculos, primejdios, primejduincios, primejduitor. (O situație ~.)