Sinonime amănunt

Cuvântul „amănunt” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• dezvoltat - crescut, mărișor, răsărit, avansat, evoluat, civilizat, înaintat, amănunțit, detaliat
• detaliat - amănunțit
• amănunțit - detaliat, în amănunt, minuțios, migălos, scrupulos
• îndeaproape - atent, minuțios, amănunțit, meticulos, exigent
• mărunțiș - albitură, caracudă, baboiaș, plevușcă, monete (mici), amănunt, detaliu, fleac, bagatelă
• minuțios - scrupulos, meticulos, migălos, exigent, atent, amănunțit, riguros, serios, grijuliu
• amplu - mare, vast, întins, larg, dezvoltat, cuprinzător, imens
• detaliu - amănunt
• pipernicit - pirpiriu, mărunt, nedezvoltat
• vast - întins, amplu, imens, enorm, mare, bogat
• înfloritor - prosper, dezvoltat, în progres
• larg - întins, extins, mare, vast, amplu, cuprinzător, spațios, generos, galanton
• lat - întins, vast, larg, amplu, nemișcat, mort, inert
• arierat - înapoiat, nedezvoltat, întârziat, handicapat
• cuprinzător - întins, vast, mare, încăpător, voluminos, larg, amplu

Dex amănunt

• amănunt, ~ă 1 În ~ (În mod) minuțios, conștiincios, observând chiar și cele mai mici și neînsemnate părți (detalii) ale unui lucru. 2 Cu (sau, , pre) ~ul Cu bucata. 3 Detaliu. 4 A da ~e A intra în detalii. 5 (Cu) de-~ sau până în cele mai mici ~e sau în ~, în toate ~ele Minuțios. 6 Amănunțit2.
• AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, , 1. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ și Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în cantități mici. Comerț cu amănuntul. ◊ (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Amănunțit2. – A3 + mănunt „mărunt”.
• AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, , 1. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în mici cantități. Comerț cu amănuntul. ◊ (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Amănunțit2. – A3 + mănunt „mărunt”.
• AMĂNÚNT2, -Ă, amănunți, -te, (Învechit) Amănunțit. Cercetarea amănuntă a feluritelor faze prin care graiul poporului romin a trecut ca să devină... limba de azi a romînilor. ODOBESCU, S. I 352.

Sinonimul cuvântului amănunt

Testează-te!