Dicționar de sinonime
Sinonime apoteoza
Cuvântul „apoteoza” are următoarele sinonime:
apoteoză ( substantiv )
- glorificare
- preamărire
- slăvire
- divinizare
Alte sinonime:
- consacrare
- elogiu
- triumf
apoteoza ( verb )
- cinsti
- cânta
- diviniza
- elogia
- glorifica
- lăuda
- mări
- omagia
- preamări
- preaslăvi
- proslăvi
- slăvi
- venera
Sinonime Apropiate
- slăvi - a glorifica, a preamări, a proslăvi, a diviniza, a omagia, a venera
- glorifica - a preamări, a proslăvi, a elogia, a venera, a omagia
- idolatrie - divinizare, adorație, proslăvire, preamărire
- elogiu - laudă, preamărire, slăvire, proslăvire, cinstire, panegiric, ditiramb, encomion
- lăuda - a omagia, a cinsti, a elogia, a glorifica, a slăvi, a se făli, a se mândri, a se fuduli, a se grozăvi
- exalta - a se înflăcăra, a se entuziasma, a se încânta, a se aprinde, a se însufleți, a proslăvi, a glorifica, a preamări, a ridica în slăvi
- cinsti - a prețui, a onora, a stima, a respecta, a elogia, a lăuda, a omagia, a slăvi, a preacinsti
- laudă - elogiu, prețuire, omagiu, apologie, glorificare, mărire, onoare, slavă, cinstire
- glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
- zeifica - a diviniza, a preaslăvi
- glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
- apologie - laudă, elogiu, slăvire, omagiere, panegiric
- diviniza - a adora, a preamări
- elogia - a lăuda, a omagia
- elogios - laudativ, cinstitor, venerator
Dex apoteoza
- apoteozá 1 A pune pe cineva în rândul zeilor a zeifica. 2 A aduce (cuiva) laude sau onoruri extraordinare.
- APOTEOZÁ, apoteozez, I. (În antichitatea greco-romană) A trece un erou sau un împărat în rândul zeilor. ♦ A aduce laude și onoruri excepționale, a ridica în slavă (pe cineva sau ceva). – Din apothéoser.
- APOTEOZÁ, apoteozez, I. (În antichitatea greco-romană, cu privire la eroi și împărați) A pune în rîndul zeilor, a zeifica, a diviniza. După moarte, împăratul August a fost apoteozat. ♦ A aduce (cuiva) laude sau onoruri neobișnuite; a ridica în slavă (o persoană sau un eveniment). Nu sîntem, totuși, dintre acei care apoteozează trecutul nostru idilic. HOGAȘ, DR. II 171. – Pronunțat; -te-o-.
- APOTEOZÁ, apoteozez, I. (În antichitatea greco-romană) A pune un erou sau un împărat în rândul zeilor; a diviniza. ♦ A aduce laude și onoruri neobișnuite, a ridica în slavă ceva sau pe cineva. – apothéoser.
- APOTEOZÁ I. A pune (un erou, un împărat) în rândul zeilor; a zeifica, a diviniza. ♦ A lăuda exagerat, a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite. .
- APOTEOZÁ tr. 1. (ant.) a trece în rândul zeilor; a deifica, a diviniza. 2. a acorda (cuiva) onoruri neobișnuite; a preamări, a slăvi. (< fr. apothéoser)
- apoteóză 1 Punere în rândul zeilor. 2 Onoruri extraordinare acordate cuiva.