Sinonime apoteoză

Cuvântul „apoteoză” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• slăvi - a glorifica, a preamări, a proslăvi, a diviniza, a omagia, a venera
• glorifica - a preamări, a proslăvi, a elogia, a venera, a omagia
• idolatrie - divinizare, adorație, proslăvire, preamărire
• elogiu - laudă, preamărire, slăvire, proslăvire, cinstire, panegiric, ditiramb, encomion
• lăuda - a omagia, a cinsti, a elogia, a glorifica, a slăvi, a se făli, a se mândri, a se fuduli, a se grozăvi
• exalta - a se înflăcăra, a se entuziasma, a se încânta, a se aprinde, a se însufleți, a proslăvi, a glorifica, a preamări, a ridica în slăvi
• cinsti - a prețui, a onora, a stima, a respecta, a elogia, a lăuda, a omagia, a slăvi, a preacinsti
• laudă - elogiu, prețuire, omagiu, apologie, glorificare, mărire, onoare, slavă, cinstire
• glorios - victorios, eroic, biruitor, învingător, preamărit, slăvit, proslăvit, strălucit, faimos
• zeifica - a diviniza, a preaslăvi
• glorie - mărire, onoare, slavă, grandoare, strălucire, laudă, elogiu, cinstire, omagiu
• apologie - laudă, elogiu, slăvire, omagiere, panegiric
• diviniza - a adora, a preamări
• elogia - a lăuda, a omagia
• elogios - laudativ, cinstitor, venerator

Dex apoteoză

• apoteóză 1 Punere în rândul zeilor. 2 Onoruri extraordinare acordate cuiva.
• APOTEÓZĂ, apoteoze, (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festivitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. – Din apothéose, apotheosis.
• APOTEÓZĂ, apoteoze, (În antichitatea greco-Romană) Divinizare, trecere în rîndul zeilor (a unui erou sau a unui împărat); slăvire, preamărire. Ochii lui se extaziau ca de-o apoteoză. VLAHUȚĂ, O. A. UI 79. Acei pitici... aveau regii lor, purtau războaie, și poeții lor nu găseau în univers destule metafore... pentru apoteoza eroilor. EMINESCU, N 66. ♦ Preamărire a cuiva ajuns în culmea gloriei, prin acordare de onoruri extraordinare; încununare fastuoasă a unui eveniment. (Poetic) Atunci cînd oamenii acestui ținut se ivesc pe fondul albastru al munților din zare, lumea pare deodată o frescă, prin proporții, prin frumusețe, printr-o înfățișare totală de apoteoză. BOGZA. C. O. 280. – Pronunțat: -te-o-.
• APOTEÓZĂ, apoteoze, (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Preamărire, slăvire, glorificare. – apothéose ( apotheosis).
• APOTEÓZĂ Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. .

Sinonimul cuvântului apoteoză

Testează-te!