Sinonime aromă

Cuvântul „aromă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• mirodenie - aromă, condiment, ingredient, mireasmă, miros, parfum, aromă
• mireasmă - aromă, miros, balsam, parfum
• iz - miros, aromă, parfum
• buchet - mănunchi, smoc, chită, miros, aromă, parfum
• înmiresmat - parfumat, bine mirositor, plăcut
• mirositor - parfumat, odorifer, odorant
• miros - aromă, emanație, abur, iz
• fler - intuiție, instinct, perspicace, miros
• intui - a întrevedea, a presimți, a ghici, a sesiza, a mirosi, a prevedea, a întrezări, a pricepe
• macedonean - macedo-român, aromân
• mușina - a mirosi, a simți
• abur - vapori, miros
• adulmeca - a mirosi, a simți, a presimți
• balsam - elixir, esență, doctorie, medicament, mireasmă, alinare, consolare, ușurare, mângâiere
• îmbălsămat - parfumat, înmiresmat, impregnat, conservat, formolizat

Dex aromă

• aromă 1 Miros plăcut al unor substanțe (cu gust plăcut). 2 Parfum. 3 Substanță care dă unui produs (alimentar) miros sau gust plăcut.
• ARÓMĂ, arome, Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. ♦ Substanță care dă unui produs miros sau gust plăcut. – Din arôme, aroma.
• ARÓMĂ, arome, Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare, îndeosebi a acelora care au acțiune și asupra gustului; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. Glasul motorului, izul motorinei și aroma pămîntului răscolit îi intraseră în sînge pentru totdeauna. MIHALE, O. 454. La aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie. EMINESCU, N. 35. Albele potire în veci tot înflorite Scoteau din a lor sinuri arome nesfîrșite. ALECSANDRI, P. III 328. – Variantă: (învechit) aróm(MACEDONSKI, O. I 125, ALECSANDRI, T. 883)
• ARÓMĂ, arome, Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare (și cu gust plăcut); miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. – arome ( aroma).
• ARÓMĂ Emanație a unor substanțe plăcut mirositoare; miros tare și plăcut; mireasmă, parfum. .
• ARÓMĂ 1. emanație a unor substanțe mirositoare; parfum. 2. substanța însăși. (< fr. arome, lat., gr. aroma)
• ARÓMĂ ~e f. Miros plăcut pătrunzător; mireasmă; parfum. /<fr. arôme, lat. aroma
• aromă f. miros, parfum, principiul odorant al vegetalelor: aroma vaniliei.

Sinonimul cuvântului aromă

Testează-te!