Dicționar de sinonime

Sinonime asemui

Cuvântul „asemui” are următoarele sinonime:

asemui ( verb )
  • a semăna
  • a potrivi
  • a compara
Alte sinonime:
  • semăna
  • compara
  • potrivi
  • confunda
  • a aduce
  • a se apropia
  • a se asemăna
  • a se lovi
  • a se cumpăni
  • a arăduce
  • a se închipui
  • a se podobi
  • a răduce
  • a [se] apropia
  • a [se] asemăna
  • a [se] compara
  • a [se] asemălui
  • a [se] semălui
  • a [se] bărăbări
  • a se compara
  • a se potrivi
  • a se tocmi
  • a asemăna
  • a confunda
  • a semui


Sinonime Apropiate

  • asemăna - a semăna, a fi similar, a se potrivi, a se compara, a se asemui
  • potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
  • incomparabil - extraordinar, unic, nepereche, excepțional, fără asemănare
  • înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
  • nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
  • afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență
  • asemănare - similitudine, analogie, comparare, congruență, concordanță
  • asemănător - similar, analog, înrudit, asemenea, apropiat, potrivit
  • compara - a asemăna, a alătura, a apropia, a confunda
  • comparație - alăturare, paralelism, asemănare, confruntare
  • corespondent - asemănător, similar, potrivit, înrudit, coerent, jurnalist, colaborator
  • părea - a se arăta, a se vedea, a semăna, a-și imagina, a crede, a i se năzări
  • potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
  • preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
  • propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna

Dex asemui

  • asemui 1-2 (Construit cu „cu”, rar cu dativul) A (se) asemăna. 2 A compara. 3-4 (Rar; construit cu „cu”, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 A confunda.
  • ASEMUÍ, asemuiesc, IV. și A (se) asemăna. ♦ A confunda. – A3 + seamă + -ui.
  • ASEMUÍ, asemuiesc, IV. și A (se) asemăna. ♦ A confunda. – A3- + seamă + -ui.
  • ASEMUÍ, asemuiesc, IV. (De obicei urmat de determinări introduse prin «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ◊ Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variantă: semuí IV.
  • ASEMUÍ, asemuiesc, IV. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. – Din a3 + seamă.


Antonime asemui

  • A se asemui ≠ a (se) deosebi, a se destinge


Sinonimul cuvântului asemui

Sinonimul cuvântului asemui


Testează-te!