Dicționar de sinonime
Sinonime asemui
Cuvântul „asemui” are următoarele sinonime:
asemui ( verb )
- a semăna
- a potrivi
- a compara
Alte sinonime:
- semăna
- compara
- potrivi
- confunda
- a aduce
- a se apropia
- a se asemăna
- a se lovi
- a se cumpăni
- a arăduce
- a se închipui
- a se podobi
- a răduce
- a [se] apropia
- a [se] asemăna
- a [se] compara
- a [se] asemălui
- a [se] semălui
- a [se] bărăbări
- a se compara
- a se potrivi
- a se tocmi
- a asemăna
- a confunda
- a semui
Sinonime Apropiate
- asemăna - a semăna, a fi similar, a se potrivi, a se compara, a se asemui
- potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
- incomparabil - extraordinar, unic, nepereche, excepțional, fără asemănare
- înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență
- asemănare - similitudine, analogie, comparare, congruență, concordanță
- asemănător - similar, analog, înrudit, asemenea, apropiat, potrivit
- compara - a asemăna, a alătura, a apropia, a confunda
- comparație - alăturare, paralelism, asemănare, confruntare
- corespondent - asemănător, similar, potrivit, înrudit, coerent, jurnalist, colaborator
- părea - a se arăta, a se vedea, a semăna, a-și imagina, a crede, a i se năzări
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- preta - a se potrivi, a corespunde, a conveni, a consimți, a primi, a admite
- propaga - a difuza, a răspândi, a împrăștia, a risipi, a iradia, a propovădui, a extinde, a transmite, a semăna
Dex asemui
- asemui 1-2 (Construit cu „cu”, rar cu dativul) A (se) asemăna. 2 A compara. 3-4 (Rar; construit cu „cu”, rar cu dativul) A fi la fel cu. 5 A confunda.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. și A (se) asemăna. ♦ A confunda. – A3 + seamă + -ui.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. și A (se) asemăna. ♦ A confunda. – A3- + seamă + -ui.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. (De obicei urmat de determinări introduse prin «cu» sau, mai rar, la dativ) 1. A stabili o asemănare, a asemăna, a pune alături, a compara. Cînd îi auzisem întîi numele, cu mare mirare îl asemuisem cu urmașii lui Carol cel Mare. SADOVEANU, N. F. 154. De cîte ori priveam la ea, Cu dor mi-aduc aminte Sfiala ce mă cuprindea, Asemuind-o-n mintea mea Duminicii preasfinte. IOSIF, PATR. 10. nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite spre a descrie pe acei nenorociți, decît a-i asemui cînd cu șire lungi de melancolici cocori, cînd cu stoluri zăpăcite de grauri. ODOBESCU, S. III 34. ◊ Vînătorii proclamă că nimic pre pămînt nu se poate asemui cu plăcerile vînătoriei. ODOBESCU, S. III 100. 2. A lua pe cineva drept altul (cu care seamănă), a confunda. (Atestat în forma semui) S-a uitat la dumneata de parcă te-ar fi semuit... Da!... să știi că te asemuiește... Se uită mereu! ARDELEANU, D. 132,. - Variantă: semuí IV.
- ASEMUÍ, asemuiesc, IV. A stabili o asemănare; a asemăna, a compara. ♦ A lua pe cineva drept altul; a confunda. – Din a3 + seamă.
Antonime asemui
- A se asemui ≠ a (se) deosebi, a se destinge