Dicționar de sinonime
Sinonime aserțiune
Cuvântul „aserțiune” are următoarele sinonime:
aserțiune ( substantiv )
- afirmație
- susținere
- opinie
Alte sinonime:
- cuvânt
- declarație
- mărturisire
- relatare
- spusă
- vorbă
- zisă
- alegație
- spuse
- cuvinte
Sinonime Apropiate
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- poziție - situație, așezare, stare, treaptă, rang, ocupație, atitudine, opinie, părere
- sprijin - ajutor, susținere, ocrotire, reazem, protecție, proptea, pilă, sponsor, protector
- spusă - afirmație, vorbă, exprimare
- stâlp - pilon, pilastru, grindă, susținere, sprijin, reazem, protecție, pavăză, fruntaș
- viziune - imagine, chip, vedere, fantomă, spectru, nălucă, arătare, opinie, idee
- zisă - spusă, afirmație, vorbă
- gând - idee, cugetare, cuget, judecată, reflecție, concepție, convingere, vedere, opinie
- idee - gând, judecată, opinie, părere, concept, intuiție, viziune, principiu, crez
- impresie - părere, opinie, sentiment, senzație, efect, urmare
- considerație - stimă, respect, prețuire, cinstire, apreciere, prestigiu, reputație, părere, opinie
- considerent - idee, opinie, părere, argument, motiv, cauză, temei, rațiune, mobil
- declarație - comunicare, mărturisire, depoziție, relatare, afirmație, enunț, expunere, expozeu, prezentare
- părere - credință, opinie, convingere, idee, concepție, iluzie, închipuire, nălucire, impresie
- convingere - credință, încredințare, certitudine, siguranță, concepție, judecată, opinie, idee, sentiment
Dex aserțiune
- aserțiune 1 Propoziție care are valoare de adevăr. 2 Afirmație.
- ASERȚIÚNE, aserțiuni, Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; afirmație. – Din assertion, assertio, -onis.
- ASERȚIÚNE, aserțiuni, Enunț care este dat ca adevărat; afirmație. – Din assertion, assertio, -onis.
- ASERȚIÚNE, aserțiuni, Afirmație. Nu vă voi oferi nici o aserțiune pe care să n-o justifice o notă În josul paginii. HASDEU, I. V. X. – Pronunțat: -ți-u-.
- ASERȚIÚNE, aserțiuni, Afirmație. – assertion ( assertio, -onis).
- ASERȚIÚNE Afirmație (care nu este însoțită de o probă); judecată care exprimă constatarea unei stări de fapt. .
- ASERȚIUNE (log.) enunț, afirmativ sau negativ, dat ca adevărat; (p. ext.) afirmație. (<fr. assertion, lat. assertio)
- ASERȚIÚNE ~i f. Propunere înaintată și susținută de cineva ca fiind adevărată; afirmație. /<lat. assertio, ~onis, germ. Assertion
- aserțiune f. afirmațiune pozitivă.
- *aserțiúne f. (lat. assértio, -ónis. V. in-serțiune). Afirmațiune, lucru pe care-l susțiĭ ca adevărat.