Dicționar de sinonime
Sinonime spusă
Cuvântul „spusă” are următoarele sinonime:
spusă ( substantiv )
- afirmație
- vorbă
- exprimare
Alte sinonime:
- cuvânt
- declarație
- mărturisire
- relatare
- zisă
- aserțiune
- propoziție
- parolă
- voroavă
- gură
- destăinuire
Sinonime Apropiate
- zisă - spusă, afirmație, vorbă
- limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
- expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz
- cuvânt - vorbă, termen, vocabulă, zicere, spusă, conferință, discurs, logos, promisiune
- relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
- trăncăneală - flecăreală, vorbărie, sporovăială, pălăvrăgeală
- turuială - vorbărie, pălăvrăgeală, flecăreală, turuitură
- vocabulă - vorbă, cuvânt, termen
- voce - glas, timbru, ton, exprimare
- zeamă - supă, ciorbă, suc, vorbărie, flecăreală
- fleac - bagatelă, moft, nimic, palavre, baliverne, vorbe, nimicuri, vorbărie
- gargară - pălăvrăgeală, sporovăială, vorbărie, flecăreală
- glas - voce, ton, timbru, viers, grai, vorbă, cuvânt, limbă
- grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
Dex spusă
- SPÚSĂ, spuse, (La și la cu aceeași valoare) Ceea ce s-a spus, zisă; vorbă. Despre viața de la seminar, Creangă n-ar fi avut, după spusele unora, amintiri bune. CĂLINESCU, I. C. 69. Fără să-i fi arătat nimene anume, cunoscu, numai după spuse, în răsărit, Pietrele Doamnei și Rarăul. SADOVEANU, B. 154. Și de aceea spusa voastră era sîntă și frumoasă, Căci de minți era gîndită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sînteți bătrîni. EMINESCU, O. I 35.
- SPÚSĂ ~e f. Ceea ce a fost spus; zisă. ◊ După ~ele cuiva după cum a zis cineva. Din ~ele cuiva din vorbele cuiva. Din (sau după) ~e din ceea ce se vorbește; din auzite. /v. a spune
- spusă f. ceva spus, cuvânt: spusa noastră era sfântă și frumoasă EM.
- spúsă f., pl. e (d. spun). Vorbă spusă: spusa luĭ, spusele luĭ.
- SPUS, -Ă, spuși, -se, , 1. Care a fost exprimat prin viu grai. 2. Care a fost relatat, povestit. 3. Care a fost menționat. 4. Care a fost destăinuit. 5. Care a fost explicat, lămurit. 6. (Mai ales la ) Vorbă. – spune.
- dejá-spús Spus, cunoscut dinainte ◊ „Ce ar fi acest concept de ironie? Se merge la persiflarea truismelor de toate genurile, la bombardarea tabuurilor, la dinamitarea deja-spusului.” 7 V 74 p. 2 (din deja + spus; după déja-vu)
- SPÚSĂ s. v. afirmație.
- SPUSĂ afirmație, cuvînt, declarație, mărturisire, relatare, vorbă, zisă, aserțiune, propoziție, (astăzi rar) parolă, voroavă, gură. (Nu te lua după ~ lui.)
- Spus ≠ nespus
Antonime spusă
- Spus ≠ nespus