Dicționar de sinonime
Sinonime ațâțător
Cuvântul „ațâțător” are următoarele sinonime:
ațâțător ( adjectiv )
- incitant
- senzual
Alte sinonime:
- instigator
- excitant
- provocator
- răscolitor
- stimulant
ațâțător ( substantiv )
- agitator
- instigator
- provocator
- tulburător
- incitator
- sedițios
- răzvrătitor
- răscolitor
- rascolnic
- incendiator
- incitant
- senzual
- provocant
- excitant
- excitator
- pofticios
Sinonime Apropiate
- instigator - provocator, agitator, incitator, sedițios
- sedițios - instigator, provocator, ațâțător
- incitant - provocator, senzual, ațâțător, stimulator
- excitant - ațâțător, stimulator, provocator
- răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
- emoționant - mișcător, tulburător, răscolitor, impresionant
- sugestiv - provocator, simpatic, expresiv, dinamic, pitoresc
- trupesc - corporal, omenesc, senzual, carnal, sexual
- uimitor - uluitor, stupefiant, tulburător, surprinzător, straniu, extraordinar, minunat, excelent
- fizic - corporal, trupesc, senzual, erotic, fiziologic, material, concret, expresie, palpabil
- gurmand - lacom, mâncău, pofticios, mâncăcios
- lacom - mâncăcios, pofticios, mâncău, nesătul, gurmand, avid, ahtiat, apucător, hrăpăreț
- lasciv - senzual, obscen, impudic, voluptos
- mișcător - instabil, mobil, variabil, schimbător, emoționant, impresionant, duios, răscolitor, vibrant
- nesătul - lacom, pofticios, flămând
Dex ațâțător
- ațâțător, ~oare 1-6 , (Persoană) care ațâță (1-3) focul. 4-5 , (Persoană) care întărâtă. 6-17 , (Persoană) care asmute (1-5). 18-19 , (Persoană) care provoacă întețirea unui rău.
- AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care instigă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + -ător.
- AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, Care ațâță (2); provocator; excitant. ♦ (Substantivat) Persoană care îndeamnă la acțiuni (sociale, politice) reprobabile. – Ațâța + -ător.
- AȚÂȚĂTÓR, -OÁRE, ațâțători, -oare, , și (Persoană) care ațâță; provocator, instigator. – Din ațâța + -(ă)tor.
- AȚÂȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival 1) Care ațâță (pe cineva); instigator; provocator. 2) Care stârnește pofte, dorinți; excitant. /a ațâța + suf. ~ător
- ațâțător a. și m. care ațâță.
- AȚÎȚĂTÓR, -OÁRE, ațîțători, -oare, Care întărită, provocator. Norii cenușii acopereau cerul... aerul era apăsător, ațîțător a ceartă și a mînie. DUMITRIU, N. 101 ◊ (Mai ales în ) Ațîțător la război (și substantivat, ) = (cel) care, servind interesele imperialiștilor agresivi, îndeamnă, instigă la război: Lupta pentru pace înseamnă ridicarea urii și vigilenței împotriva imperialiștilor ațîțători la război.. REZ. HOT. I 205. Va veni ziua cînd ațîțătorii la război și acoliții lor vor fi judecați pentru toate crimele lor de marele tribunal al popoarelor. SCÎNTEIA, 1953, 2591.
Sinonimul cuvântului ațâțător