Dicționar de sinonime
Sinonime băut
Cuvântul „băut” are următoarele sinonime:
băut ( adjectiv )
- beat
- amețit
- cherchelit
Alte sinonime:
- îmbătat
- turmentat
- grizat
- trecut
- candriu
- turlac
- vâjâit
- amnărit
- învinoșat
- rătutit
- vinos
- chermeleu
- șumen
- șumenit
- afumat
- aghesmuit
- făcut
- oțelit
- pilit
- sfințit
- tămâiat
- târnosit
- trăsnit
- turtit
- mahit
- matol
- matosit
- chefliu
- cu chef
Sinonime Apropiate
- turtit - strivit, teșit, beat, ametit
- grizat - amețit, beat, turmentat
- dispus - vesel, satisfăcut, mulțumit, amețit, beat, afumat
- udătură - jilăveală, stropire, umezeală, băutură, cinste
- vertiginos - precipitat, amețitor, vijelios, dezlănțuit
- fericire - mulțumire, satisfacție, bucurie, încântare, euforie, beatitudine, noroc
- holercă - rachiu, băutură
- însetat - setos, nebăut, avid, dornic, pasionat, râvnitor
- leucom - albeață
- alcoolic - bețiv, băutor, pilangiu, sugaci
- bețiv - alcoolic, băutor, bețivan
- buimac - zăpăcit, amețit, năuc, tehui
- cataractă - albeață, apă-albă
- elixir - doctorie, băutură miraculoasă
- euforie - fericire, încântare, bucurie, beatitudine
Dex băut
- băút1 1 Înghițire a unui lichid. 2 Pe ne~ e Fără să fi băut nimic.
- băut2, ~ă 1 Care și-a astâmpărat setea. 2 Beat.
- BĂUT2, -Ă, băuți, -te, 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – bea.
- BĂÚT1 Faptul de a bea. – bea.
- BĂÚT2, -Ă, băuți, -te, 1. Care și-a astâmpărat setea cu apă. 2. Beat. – bea.
- BĂÚT2, -Ă, băuți, -te, 1. (Cu înțeles activ, mai ales în legătură cu mîncat) Care a băut și și-a astîmpărat setea. Să vii mîncat și băut. 2. Care a băut (mai mult decît trebuie) băuturi alcoolice; beat. amețit, cherchelit. Ce-i cu dumneata, omule? Ai? Ești. băut? DUMITRIU, B. F. 48. Vizitiul era cam băut, ca unul ce stătuse la petrecerea de nuntă. SADOVEANU, F. J. 406. ◊ (Substantivat) Făceau și ei pe trudiții și pe băuții. PAS, L. I 67.
- BĂÚT1 Faptul de a bea. 1. Înghițire, consumare a unui lichid (pentru a-și potoli setea). Vitele sorbeau mai departe valul repede... Unele, cum sfîrșeau băutul, se trăgeau la o parte. CAMILAR, N.II 48. Și mai stă din băut și iar începe a mornăi. CREANGĂ, P. 214. 2. Consumare de băuturi alcoolice (în cantitate mare). Muierea lui se tot gîndi cum și-ar putea dezvăța bărbatul de la băutul cel fără cumpăt, cum l-ar putea aduce la brazdă bună. RETEGANUL, P. IV 8. ◊ A se pune (sau a se așterne) pe mîncat și pe băut (sau pe mîncate și pe băute) = a începe, a se apuca să mănînce și să bea. – Formă gramaticală: (în ) băute.
- BĂÚT2, -Ă, băuți, -te, 1. Care a băut și și-a astâmpărat setea. 2. Beat. – bea.
Sinonimul cuvântului băut