Dicționar de sinonime

Sinonime biblic

Cuvântul „biblic” are următoarele sinonime:

biblic ( adjectiv )
  • sacru
  • referitor la biblie
  • din timpul evocat de biblie
  • străvechi


Sinonime Apropiate

  • sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
  • sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
  • sacrat - sfânt, sfințit divin, ceresc, sacru
  • sacrosanct - sfânt, inviolabil, sfințit, sacru
  • secular - centenar, străvechi
  • străbun - strămoșesc, din moși-strămoși, străvechi, strămoși, străbunici
  • tropar - imn, condac, verset sacru
  • hecatombă - masacru, măcel, genocid, ucidere
  • hieratic - sfânt, sacru, rigid, static, înțepenit
  • holocaust - masacru, măcel
  • imemorabil - străvechi, antic, de demult
  • măcel - masacru, ucidere, carnaj
  • bătrân - străvechi, vechi, vârstnic, trecut, învechit, moș, moșneag, unchiaș
  • carnaj - masacru
  • genocid - masacru, carnaj, exterminare

Dex biblic

  • bíblic, ~ă 1 Care aparține Bibliei (1). 2 Referitor la Biblie (1). 3 Din timpul Bibliei. 4 Asemănător cu Biblia (1). 5 Străvechi.
  • BÍBLIC, -Ă, biblici, -ce, Care aparține Bibliei, privitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. ♦ Străvechi. – Din biblique.
  • BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, Care ține de biblie, al bibliei, din biblie. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau... mai moi... decît așternutul meu de iarbă. HOGAȘ, M. N. 70. Nici un al doilea Nimrod, vînătorul biblic, nici un al doilea sfînt Hubert, vînătorul minunat al creștinilor, eu unul n-am să mă fac. ODOBESCU, S. III 13. ♦ (Substantivat, ) Învățătură din biblie. Eliad zidea din visuri și din basme seculare Delta biblicelor sînte. EMINESCU, O. I 31.
  • BÍBLIC, -Ă, biblici, -e, Care aparține bibliei, privitor la biblie; din timpul bibliei, asemănător cu biblia. – biblique (<).
  • BÍBLIC, -Ă Referitor la Biblie; din timpul Bibliei, asemănător cu Biblia. .
  • BÍBLIC, -Ă referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (p. ext.) străvechi. (< fr. biblique)
  • BÍBLIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care țin de Biblie; propriu Bibliei. Nume ~. 2) Care se referă la timpul evocat de Biblie. /<fr. biblique
  • biblic a. 1. propriu Bibliei: stil biblic; 2. relativ la Biblie: Societatea biblică, înființată la Londra în 1804, pentru răspândirea Sf. Scripturi printre popoare.


Sinonimul cuvântului biblic

Sinonimul cuvântului biblic


Testează-te!