Dicționar de sinonime
Sinonime blestemăție
Cuvântul „blestemăție” are următoarele sinonime:
blestemăție ( substantiv )
- nelegiuire
- ticăloșie
- răutate
Alte sinonime:
- abjecție
- fărădelege
- infamie
- josnicie
- mișelie
- mârșăvie
- nemernicie
- netrebnicie
- injurie
Sinonime Apropiate
- turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie
- fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
- mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
- banditism - nelegiuire, crimă, ticăloșie, tâlhărie
- sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
- viperă - năpârcă, răutate, infecție, otravă
- vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
- fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
- impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism
- infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
- josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
- năpârcă - viperă, aspidă, răutate, venin, otravă
- brutalitate - duritate, asprime, răutate, agresivitate, neomenie
- drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
- duritate - rezistență, tărie, soliditate, asprime, răutate, bruta late, neomenie
Dex blestemăție
- blestemățíe 1 Ticăloșie. 2 Depravare.
- BLESTEMĂȚÍE, blestemății, Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + -ie.
- BLESTEMĂȚÍE, blestemății, Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + -ie.
- BLESTEMĂȚÍE, blestemății, (Și în forma populară blăstămăție) Calitate sau (mai ales) purtare, faptăi de om blestemat; mișelie, infamie, ticăloșie; situație care decurge din asemenea fapte. Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49. De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstămăție. SADOVEANU, N. F. 33. Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113. Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98. ♦ Vorbă urîtă, injurioasă. N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152. – Variantă: (popular) blăstămățíe
- BLESTEMĂȚÍE, blestemății, Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + -ie.
- blestemăție f. 1. faptă de om blestemat; 2. mișelie, păcătoșie.
- *blăstămățíe (est) și blestemățíe (vest) f. (d. blăstămat). Nelegĭuire, faptă rea: lăsați-vă de blăstămățiĭ!
- blestemăție, -ției
- BLESTEMĂȚÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.