Dicționar de sinonime

Sinonime blestemăție

Cuvântul „blestemăție” are următoarele sinonime:

blestemăție ( substantiv )
  • nelegiuire
  • ticăloșie
  • răutate
Alte sinonime:
  • abjecție
  • fărădelege
  • infamie
  • josnicie
  • mișelie
  • mârșăvie
  • nemernicie
  • netrebnicie
  • injurie


Sinonime Apropiate

  • turpitudine - ticăloșie, infamie, nelegiuire, mârșăvie
  • fărădelege - nelegiuire, crimă, ticăloșie, delict, mișelie
  • mișelie - ticăloșie, mârșăvie, infamie, nelegiuire, sărăcie, mizerie
  • banditism - nelegiuire, crimă, ticăloșie, tâlhărie
  • sacrilegiu - nelegiuire, profanare, pângărire, crimă, impietate
  • viperă - năpârcă, răutate, infecție, otravă
  • vitregie - adversitate, răutate, ostilitate, opoziție
  • fiere - colecist, vezică biliară, bilă, venin, necaz, amărăciune, amar, supărare, răutate
  • impietate - nelegiuire, sacrilegiu, ofensă, cinism
  • infamie - ticăloșie, mârșăvie, nemernicie, mișelie, abjecție, josnicie
  • josnicie - ticăloșie, mișelie, infamie
  • năpârcă - viperă, aspidă, răutate, venin, otravă
  • brutalitate - duritate, asprime, răutate, agresivitate, neomenie
  • drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
  • duritate - rezistență, tărie, soliditate, asprime, răutate, bruta late, neomenie

Dex blestemăție

  • blestemățíe 1 Ticăloșie. 2 Depravare.
  • BLESTEMĂȚÍE, blestemății, Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + -ie.
  • BLESTEMĂȚÍE, blestemății, Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + -ie.
  • BLESTEMĂȚÍE, blestemății, (Și în forma populară blăstămăție) Calitate sau (mai ales) purtare, faptăi de om blestemat; mișelie, infamie, ticăloșie; situație care decurge din asemenea fapte. Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49. De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstămăție. SADOVEANU, N. F. 33. Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113. Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98. ♦ Vorbă urîtă, injurioasă. N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152. – Variantă: (popular) blăstămățíe
  • BLESTEMĂȚÍE, blestemății, Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + -ie.
  • blestemăție f. 1. faptă de om blestemat; 2. mișelie, păcătoșie.
  • *blăstămățíe (est) și blestemățíe (vest) f. (d. blăstămat). Nelegĭuire, faptă rea: lăsați-vă de blăstămățiĭ!
  • blestemăție, -ției
  • BLESTEMĂȚÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.


Sinonimul cuvântului blestemăție

Sinonimul cuvântului blestemăție


Testează-te!