Dicționar de sinonime
Sinonime bocciu
Cuvântul „bocciu” are următoarele sinonime:
bocciu ( substantiv )
- parlagiu
- vidanjor
bocciu ( adjectiv )
- diform
- hidos
- hâd
- pocit
- schimonosit
- slut
- strâmb
- urât
- bădăran
Sinonime Apropiate
- slut - urât, diform, pocit, hâd, mutilat, schilod(it), desfigurat
- hidos - dezgustător, urât, monstruos, groaznic, oribil, hâd, slut, pocit, desfigurat
- balcâz - slut, diform, pocit, urât
- sluțenie - pocitanie, urâțenie
- schimonosi - a deforma, a sluți, a poci, a strâmba, a desfigura, a stâlci
- sluți - a desfigura a poci, a mutila, a urâți, a schimonosi
- stâlcit - deformat, pocit, schimonosit, schilodit
- strâmb - diform, deformat, îndoit, încovoiat, înclinat, incorect, fals, nedrept, mistificat
- hâd - urât, dezagreabil, respingător
- deforma - a desfigura, a denatura, a modifica, a strica, a altera, a sluți, a urâți, a poci, a minți
- diform - urât, deformat, nenatural
- peria - a curăța, a netezi, a cizela, a linguși, a flata, a adula, a măguli
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- răscolitor - impresionant, formidabil, tulburător
- răstălmăci - a deforma, a mistifica, a diforma, a contraface
Dex bocciu
- boccíu, ~cíe 1-2 Curățător de latrine sau gropi. 3 Bădăran. 4 Palavragiu. 5 (; oameni) Cu trăsături urâte sau diforme. 6 ( față, trăsături ) Urât. 7 (; oameni; îlaj) ~ de cap Prost.
- BOCCÍU, -ÍE, boccii, ( și ; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ (Substantivat; rar) Bădăran. – Din bokçu „ticălos”.
- BOCCÍU, -ÍE, boccii, (Regional, despre oameni) Care are trăsături grosolane, butucănoase, urîte. Flăcăul... s-a însurat cu alta, cu una boccie, cu avere. STANCU, D. 47. ♦ (Substantivat) Bădăran; om greu de cap, prost. Nu face pentru d-ta să stai între boccii. CARAGIALE, O. II 76.
- BOCCÍU, -ÍE, boccii, (Despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ♦ (Substantivat) Bădăran; om prost, nerod. – bokçi.
- bocciu (bucciu) m. 1. cel ce taie vitele la zalhana; 2. fig. mitocan: nu face pentru d-ta să stai între boccii CAR. . ║ a. fam. 1. grosolan, ordinar vorbind de oameni sau de lucruri; 2. Mold. bucciu la cap, gros, tâmpit.
- boccíŭ, -ie adj. (turc. bočky). Triv. Grosolan, ordinar: om, lucru bocciŭ. S.m. Vechĭ. Curățitor de latrine (bucciŭ). Tăĭetor de vite, parlagiŭ.
- BOCCÍU s. v. parlagiu, vidanjor.
- BOCCÍU adj. v. diform, hidos, hâd, pocit, schimonosit, slut, strâmb, urât.
- bocciu DIFORM. HIDOS. HÎD. POCIT. SCHIMONOSIT. SLUT. STRÎMB. URÎT.
- bocciu PARLAGIU. VIDANJOR.