Dicționar de sinonime

Sinonime bour

Cuvântul „bour” are următoarele sinonime:

bour ( substantiv )
  • bot
  • pisc
  • zimbru
  • bizon


Sinonime Apropiate

  • bizon - bour
  • piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
  • episcopie - eparhie, episcopat, diaceză
  • vârf - culme, creastă, pisc, extremitate, capăt
  • vlădică - episcop, arhiereu
  • ierarh - arhiereu, episcop, mitropolit
  • ironie - persiflare, zeflemea, sarcasm, înțepătură, ironie, pișcătură
  • înțepa - a împunge, a înghinipa, a pișcă, a ironiza, a persifla
  • înțepat - împuns, pișcat, fudul, țanțoș, încrezut, înfumurat, închipuit, orgolios
  • înțepător - pișcător, picant, usturător, ironic, persiflant, sarcastic, zeflemist, satiric
  • luxură - concupiscență, orgie, desfrânare
  • melc - gasteropod, culbec, bourel
  • mitropolit - arhiepiscop
  • bazin - rezervor, piscină, havuz
  • creastă - culme, coamă, vârf, pisc

Dex bour

  • bóur 1 Mamifer sălbatic din rasa bovină care trăia odinioară și prin munții Moldovei (Bos primigenius). 2 (; ; bor) Melc. 3 Capăt al unui obiect (adus în sus asemenea coamelor bourului) bot. 4 (Pre) Parte de dinainte, curbată în sus, a tălpilor saniei călcâi. 5 (Pre) Bot al luntrei. 6 Emblemă de odinioară a Moldovei, reprezentând un cap de bou. 7 Fier cu marca unui cap de bou cu care se înfierau vitele, măsurile, obiectele care serveau ca puncte de delimitare, criminalii 8 (; ; ) Orice semn domnesc sau oficial (mai apoi și particular) de înfierare. 9 Cicatrice cauzată de înfierare. 10 Impozit asupra vinului care se lua pentru înfierarea buților cu bourul domnesc. 11 Coarne ~ Coarne cu vârfurile aduse unul spre altul sau unul înainte și altul înapoi. 12 Iute ca bourul (1).
  • BÓUR, bouri, 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, reprezentând un cap de bour (1). 3. Fier (înroșit) cu care se însemnau vitele, pietrele de hotar, răufăcătorii etc. – bubalus.
  • BÓUR, bouri, 1. Taur sălbatic, care trăia odinioară și în țara noastră, socotit strămoșul direct al vitelor mari cornute; bou sur (Bos primigenius). 2. Vechea stemă a Moldovei, închipuind un cap de bour (1). 3. Fier (înroșit) cu care se însemnau răufăcătorii, vitele, pietrele de hotar etc. – bubalus.


Sinonimul cuvântului bour

Sinonimul cuvântului bour


Testează-te!