Sinonime înțepător

Cuvântul „înțepător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• ironic - înțepător, sarcastic, zeflemist, caustic
• batjocoritor - zeflemist, sarcastic, caustic, incisiv, usturător
• caustic - mușcător, usturător, tăios, zeflemitor, ironic, satiric
• piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
• incisiv - tăios, mușcător, caustic, sarcastic, satiric, batjocoritor
• mușcător - caustic, ironic, sarcastic
• răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
• sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
• gustos - delicios, plăcut, atrăgător, apetisant, savuros, suculent, picant
• biciuitor - usturător, necruțător, nemilos
• condimentat - picant, iute, piperat
• epigramatic - satiric
• ascuțit - tăios, înțepător, țuguiat, subtil, ager, fin, pătrunzător, perspicace, strident
• spiritual - mental, intelectual, duhovnicesc, deștept, ager, penetrant, isteț, fin, glumeț
• iute - sprinten, vioi, alert, repede, grăbit, aprig, impulsiv, nestăpânit, precipitat

Dex înțepător

• înțepător, ~oare 1 a Care înțeapă (2) înțepâcios (1). 2 a Care produce o senzație dureroasă, ca de înțepătură înțepâcios (2). 3 a ( băuturi) Care pișcă la limbă înțepâcios (3). 4 a Care face aluzii răutăcioase ironic, sarcastic, înțepâcios (4). 5 (Pop) Ac mare cu care se cos cojoace. 6 Unealtă pentru găurit sau pentru lărgirea ori curățirea unei găuri existente.
• ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, 1. Care înțeapă (1); care produce o senzație dureroasă ca de înțepătură. ♦ (Despre băuturi, mâncăruri, mirosuri etc.) Care dă senzația de înțepătură, care pișcă. 2. Sarcastic, ironic. – Înțepa + -ător.
• ÎNȚEPĂTÓR, -OÁRE, înțepători, -oare, 1. Care înțeapă. Vîntul... fuge nebun Printre tufe-nțepătoare. ALECSANDRI, P. A. 132. 2. (Despre băuturi, mirosuri etc.) Care provoacă o iritație, care dă o senzație de înțepătură; pișcător. Vin cu gust înțepător. Miros înțepător de acid fenic. ▭ Mirosea a fum; flori uscate, grămădite prin colțuri și-n grindă, amestecau cu fumul mireasmă înțepătoare. SADOVEANU, B. 47. 3. (Despre vorbe, aluzii etc.) Sarcastic, ironic, mușcător. Doctorul se făcu roșu. Îi venea să răspundă cu o vorbă mai înțepătoare, dar se temea să nu se încurce din nou. D. ZAMFIRESCU, R. 204. ◊ (Adverbial) Femeia, neliniștită... se întorcea către camion și se răstea înțepător, cu arțag. DUMITRIU, N. 234.

Sinonimul cuvântului înțepător

Testează-te!