Dicționar de sinonime
Sinonime brăcinar
Cuvântul „brăcinar” are următoarele sinonime:
brăcinar ( substantiv )
- bârneț
- crucea dinapoi
- spetează
- sfoară
- șiret
- cingătoare
Sinonime Apropiate
- spătar - rezemătoare, spate, spetează
- specula - a combina, a calcula, a preconiza, a profita, a înșela, a trage pe sfoară
- stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
- șiretlic - truc, șmecherie, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, tertip
- șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
- șmecherie - șiretlic, subterfugiu, trac, șiretenie, tertip
- șnur - șiret, ceapraz, găitan
- trișa - a înșela, a păcăli, a trage pe sfoară
- truc - șiretlic, subterfugiu, vicleșug, tertip, stratagemă, șmecherie
- găitan - ceapraz, șiret, firet, șnur, brandeburg
- hoț - pungaș, fur, borfaș, lotru, tâlhar, mână-lungă, ștrengar, șiret, isteț
- insidios - perfid, insinuant, viclean, șiret
- legătură - sarcină, boccea, basma, tulpan, testemel, sfoară, funie, frânghie, fașă
- abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
- aripă - margine, latură, coastă, flanc, extremă, spetează, protecție
Dex brăcinar
- brăcinár 1 Ață (șiret, sfoară, curea) care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelor (a ițarilor sau cioarecilor) spre a le putea strânge pe mijloc brăneț (1), brănișor (3). 2 A fi tare în ~ A fi bogat. 3 A-l ține ~ul A avea curaj. 4 Splină a calului. 5 Vergea de fier care unește coarnele plugului pentru a le întări.
- BRĂCINÁR, brăcinare, 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină ( „cingătoare” <) + -ar.
- BRĂCINÁR, brăcinare, 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină ( „cingătoare” < ) + -ar.
- BRĂCINÁR, brăcinare, Șiretul (sau sfoara, cureaua) care se bagă în îndoitura de sus a izmenelor, a ițarilor sau a cioarecilor, spre a-i putea strînge pe mijloc. Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299. Copil cu brăcinar de sfoară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 204.
- BRĂCINÁR, brăcinare, Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + -ar.
- brăcinar n. 1. Tr. curea de strâns nădragii (sau bracele); 2. fig. spetează ce leagă capetele cracilor la piscul carului.