Dicționar de sinonime

Sinonime brăcinar

Cuvântul „brăcinar” are următoarele sinonime:

brăcinar ( substantiv )
  • bârneț
  • crucea dinapoi
  • spetează
  • sfoară
  • șiret
  • cingătoare


Sinonime Apropiate

  • spătar - rezemătoare, spate, spetează
  • specula - a combina, a calcula, a preconiza, a profita, a înșela, a trage pe sfoară
  • stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
  • șiretlic - truc, șmecherie, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, tertip
  • șmecher - șiret, pehlivan, șoltic, viclean, șarlatan, afacerist, hoțoman
  • șmecherie - șiretlic, subterfugiu, trac, șiretenie, tertip
  • șnur - șiret, ceapraz, găitan
  • trișa - a înșela, a păcăli, a trage pe sfoară
  • truc - șiretlic, subterfugiu, vicleșug, tertip, stratagemă, șmecherie
  • găitan - ceapraz, șiret, firet, șnur, brandeburg
  • hoț - pungaș, fur, borfaș, lotru, tâlhar, mână-lungă, ștrengar, șiret, isteț
  • insidios - perfid, insinuant, viclean, șiret
  • legătură - sarcină, boccea, basma, tulpan, testemel, sfoară, funie, frânghie, fașă
  • abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
  • aripă - margine, latură, coastă, flanc, extremă, spetează, protecție

Dex brăcinar

  • brăcinár 1 Ață (șiret, sfoară, curea) care se bagă prin îndoitura de sus a izmenelor (a ițarilor sau cioarecilor) spre a le putea strânge pe mijloc brăneț (1), brănișor (3). 2 A fi tare în ~ A fi bogat. 3 A-l ține ~ul A avea curaj. 4 Splină a calului. 5 Vergea de fier care unește coarnele plugului pentru a le întări.
  • BRĂCINÁR, brăcinare, 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină ( „cingătoare” <) + -ar.
  • BRĂCINÁR, brăcinare, 1. Șiret, sfoară sau curea cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc.; brâneț. 2. Vergea de oțel care leagă coarnele plugului, pentru a le întări. – Brăcină ( „cingătoare” < ) + -ar.
  • BRĂCINÁR, brăcinare, Șiretul (sau sfoara, cureaua) care se bagă în îndoitura de sus a izmenelor, a ițarilor sau a cioarecilor, spre a-i putea strînge pe mijloc. Își spînzură cuțitul la spate, într-un ochete de la brăcinarul nădragilor. GALACTION, O. I 299. Copil cu brăcinar de sfoară. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 204.
  • BRĂCINÁR, brăcinare, Șiretul (sau sfoara, cureaua) cu care se strâng în jurul mijlocului izmenele, ițarii etc. – Din brăcire (puțin folosit) + -ar.
  • brăcinar n. 1. Tr. curea de strâns nădragii (sau bracele); 2. fig. spetează ce leagă capetele cracilor la piscul carului.


Sinonimul cuvântului brăcinar

Sinonimul cuvântului brăcinar


Testează-te!