Sinonime buciuma

Cuvântul „buciuma” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• poveste - narațiune, basm, istorisire, povestire, născocire, scornitură, minciună, brașoave, pățanie
• povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
• anunța - a înștiința, a vesti, a comunica, a aviza, a informa, a da de știre, a încunoștința, a anticipa
• trâmbița - a vesti, a răspândi, a divulga
• limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
• presimțire - intuire, bănuială, anticipare, prevestire, deducție, presentiment
• prevești - a prezice, a anunța, a pronostica, a proroci, a înștiința, a vesti, a anticipa
• prezicere - prevestire, previziune, oracol, profeție, vestire
• proză - narațiune, povestire, epică, platitudine, banalitate, prozaism
• relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
• veste - știre, informație, noutate, faimă, renume, reputație
• vestit - anunțat, informat, prevenit, prezis, celebru, faimos, reputat, cunoscut, strălucit
• vesti - a anunța, a informa, a înștiința, a comunica, a prezice, a prevesti, a prooroci
• zvon - veste, știre, vorbe, informație

Dex buciuma

• buciumá 1 A sufla din bucium1 (1) (sau din alte instrumente) a trâmbița. 2 A spune ceva la toată lumea, în gura mare a anunța, a vesti. 3 A lăuda. 4 A plânge. 5 ( lupi; rar) A urla.
• BUCIUMÁ, búcium, I. A sufla, a cânta, a da semnale din bucium1. ♦ A anunța, a vesti ceva. – bucinare.
• BUCIUMÁ1 I bușuma.
• BUCIUMÁ2, búcium, I. 1. A sufla, a cînta din bucium (sau dintr-un instrument analog). Pădurarul s-auzea buciumînd din corn în adîncurile pădurii. SANDU-ALDEA, U. P. 65. un corn apucă și buciumă în vînt. ALECSANDRI, P. A. 165. Bucium de aur a luat, în țară a buciumat, Mare oaste-a ridicat. TEODORESCU, P. P. 177. Toamna căzuse. Vînturile începuseră a buciuma prin cuhalmurile Siretului, iar apele a ofta în noapte. DUNĂREANU, N. 142. 2. A anunța, a vesti (ceva) în gura mare. De pe mii de însorite creste, Veți buciuma în patru vînturi veste. TOMA, C. V. 212. ◊ (Poetic) Sirenele buciumă cu noi împreună... cîntecul lor de chemare. DEȘLIU, G. 19. Vîntul aducea cîntecul codrilor bătrîni; toamna își buciuma mîhnirea în adîncimi. SADOVEANU, O. I 230.
• BUCIUMÁ1 I. bușuma.
• BUCIUMÁ2, búcium, I. A sufla, a cânta din bucium. ♦ A anunța, a vesti ceva. – bucinare.
• A BUCIUMÁ búcium intranz. 1) A scoate sunete de bucium, suflând; a cânta din bucium. 2) fig. fam. A aduce o informație la cunoștința tuturor; a răspândi o știre la toată lumea; a trâmbița. /<lat. bucinare

Sinonimul cuvântului buciuma

Testează-te!