Dicționar de sinonime
Sinonime presimțire
Cuvântul „presimțire” are următoarele sinonime:
presimțire ( substantiv )
- intuire
- bănuială
- anticipare
- prevestire
- deducție
- presentiment
Alte sinonime:
- presimț
- presimțământ
- preștiință
- prevedere
Sinonime Apropiate
- prevedere - intuiție, anticipare, presimțire, deducție, bănuială, grijă, atenție, prudență, preliminare
- prevestire - prezicere, anticipare, prevenire, pronosticare, avertizare
- pronostic - prezicere, anticipare, prevestire
- presupunere - supoziție, bănuială, ipoteză, presupus, închipuire, prepus, prezumție
- previziune - prezicere, prevedere, anticipare, prognoză
- prezicere - prevestire, previziune, oracol, profeție, vestire
- gelozie - temere, bănuială, suspiciune, ciudă, invidie, pică, necaz, ranchiună
- intuiție - sesizare, pătrundere, presentiment, inspirație
- înțepeneală - înțepenire, rigiditate, fixitate, anchilozeală, țintuire
- prepus - bănuială, presupunere, suspectare
Dex presimțire
- presimțire Sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva cu privire la un eveniment viitor presentiment, presimț, nădăire, presimțământ.
- PRESIMȚÍRE, presimțiri, Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de cele ce se vor întâmpla; presentiment, presimțământ. – presimți.
- PRESIMȚÍRE, presimțiri, Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva față de ceea ce ar urma să se întâmple; presentiment, presimțământ. – presimți.
- PRESIMȚÍRE, presimțiri, Faptul de a presimți; sentiment vag și instinctiv pe care îl are cineva și care îl face să creadă că urmează să se întîmple ceva; presentiment. Am avut eu azi dimineață o presimțire bună. CAMIL PETRESCU, TR. N. 136. Am presimțirea c-o să-mi sfîrșesc zilele în vro prăpastie. HOGAȘ, M. N. 103. O presimțire amară îmi zicea că omul acesta... este un trădător. NEGRUZZI, S. I 51. ◊ (Poetic) în văzduh plutește greu presimțirea unei furtuni. C. PETRESCU, Î. II 251. Plictiseala lui Grigore creștea cu cît se apropiau de Amara, parcă atmosfera s-ar fi încărcat mereu de mai multe presimțiri rele. REBREANU, R. II 10.
- PRESIMȚÍRE Acțiunea de a presimți și rezultatul ei; presentiment, prevestire. .
- PRESIMȚÍRE ~i f. 1) v. A PRESIMȚI. 2) Sentiment subiectiv și instinctiv de intuire a celor ce urmează să se întâmple; presentiment. /v. a presimți
- presimțire f. simțire vagă, instinctivă de ceeace trebue să se întâmple.