Sinonime buluci

Cuvântul „buluci” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• îmbulzi - a se grămădi, a se buluci, a se înghesui, a se îndesa
• îndesa - a înghesui, a burduși, a presa, a îngrămădi, a ticsi, a se aglomera, a se îmbulzi, a se buluci, a bătători
• îngrămădi - a înghesui, a aglomera, a îndesa, a ticsi, a se îmbulzi
• împinge - a deplasa, a urni, a mișca, a muta, a înghesui, a îmbrânci, a înghionti, a buși, a îmbulzi
• înghesui - a îngrămădi, a îndesa, a buluci, a burduși, a ticsi, a aglomera
• strâmtora - a înghesui, a presa, a îngusta, a apăsa
• ticsi - a înghesui, a îngrămădi, a umple, a îndesa
• învălmășeală - forfoteală, îngrămădire, înghesuială, îmbulzeală, aflux, aglomerație
• furnicar - mușuroi, mișunare, agitație, aglomerare, înghesuială
• grămădeală - îmbulzeală, aglomerație, afluență, înghesuială, aflux
• grămădi - a înghesui, a vrăfui, a aglomera, a strânge
• îmbulzeală - înghesuială, aglomerație, aflux, îngrămădeală, buluceală
• îndesat - înghesuit, îngrămădit, ticsit, încărcat, înțesat, dens, des, masiv, compact
• îngrămădeală - aglomerație, înghesuială, strânsură, afluență
• aglomera - a îngrămădi, a ticsi, a aduna, a înghesui

Dex buluci

• bulucí 1 A se aduna. 2 ( oaste) A se alinia pe rânduri. 3 A se îngrămădi.
• BULUCÍ, bulucesc, IV. A se îmbulzi (1), a se îngrămădi. – Din buluc.
• BULUCÍ, bulucesc, IV. 1. A se aduna grămadă, a se strînge la un loc; a se concentra, a se îngrămădi. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate, și se buluciră în jurul celor doi. DUMITRIU, B. F. 111. Se perindau unii după alții nori cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. Oamenii noștri s-au bulucit în trei locuri și așteaptă numai poruncă de la măria-sa; i-or împresura și i-or stropși cu furcile . SADOVEANU, N. P. 193. ♦ (Cu privire la ființe; urmat de determinări introduse prin «spre») A îmbulzi, a înghesui. În preajma mănăstirii un vuiet surd creștea și... o mișcare înfrigurată tot mai mult bulucea lumea necunoscută spre sfîntul locaș. SADOVEANU, O.I 525. 2. A face pe cineva să înainteze; a împinge, a îndemna, a îmboldi. Luau vitele, turmele, bulucindu-le cu ghioaga. CAMILAR, T. 124.
• BULUCÍ, bulucesc, IV. și A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din buluc.
• A SE BULUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se aduna buluc; a se îngrămădi în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se îmbulzi; a se înghesui. /Din buluc

Sinonimul cuvântului buluci

Testează-te!