Dicționar de sinonime
Sinonime câinesc
Cuvântul „câinesc” are următoarele sinonime:
câinesc ( adjectiv )
- aspru
- canin
- greu
- brutal
- câinos
- crud
- inuman
- nemilos
- neomenos
- vărvăresc
- dur
- rău
- hain
Sinonime Apropiate
- hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
- neomenos - cumplit, inuman, ticălos, primitiv, necivilizat, dur, barbar, aspru, rău
- brutal - necivilizat, aspru, dur, silnic, agresiv, rău, neomenos
- aspru - acerb, nemilos, crunt, crâncen, rău, dur, violent, sever, brutal
- rău - afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent
- hain - rău, afurisit, crud
- inexorabil - neînduplecat, aspru, crud, teribil, implacabil, nemilos
- inuman - neomenos, feroce, crud, barbar
- crâncen - cumplit, crud, groaznic, crunt, teribil, inuman, nemilos, sălbatic, sângeros
- crunt - aspru, crud, crâncen, sălbatic, groaznic, nemilos, sângeros
- cumplit - groaznic, teribil, infernal, îngrozitor, crâncen, crud, inuman, nemilos, sălbatic
- inchizitorial - nemilos, crud, aspru, temut, neiertător
- răutate - neomenie, violență, brutalitate, cruzime, sălbăticie, maliție, venin, cinism, sarcasm
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- feroce - crud, sălbatic, nemilos, atroce, sadic, fioros, crâncen
Dex câinesc
- câinesc, ~ească 1 Specific câinelui (1). 2 Privitor la câine (1). 3 Care provine de la câine (1). 4 Care aparține câinelui (1). 5 Dinte ~ Canin. 6 Rău la inimă hain. 7 ( vreme, situații, împrejurări) Potrivnic omului, greu de suportat aspru, câinos (2).
- CÂINÉSC, -EÁSCĂ, câinești, 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ Dinte câinesc = canin. 2. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + -esc.
- CÂINÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig ~. Viață ~ească. /câine + suf. ~esc
- câinesc a. 1. ce ține de câine: lemn câinesc, boală câinească; 2. fig. rău: suflet câinesc, vreme câinească.
- cânesc, ~ească câinesc
- ZGRĂBUNȚÍCĂ, zgrăbunțele, Plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina ramificată, cu frunze ovale sau eliptice și cu flori galbene (Lapsana communis). – Zgrăbunță + -ică.
- CÎINÉSC, -EÁSCĂ, cîinești, 1. De cîine, al cîinilor. (Într-o fabulă) O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. (Despre situații, împrejurări și mai ales despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat, aspru, cumplit. Afară e o vreme cîinească. CARAGIALE, O. II 226. Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, în ploaie, fără foc, hrănit rău. Viața asta cîinească m-a făcut sănătos. GHICA, A. 412. – Variantă; (, ) cînésc, -eáscă
- CÎNESC, -EASCĂ cîinesc.