Dicționar de sinonime
Sinonime hain
Cuvântul „hain” are următoarele sinonime:
hain ( adjectiv )
- rău
- afurisit
- crud
Alte sinonime:
- trădător
- aprig
- aspru
- barbar
- brutal
- câinos
- crâncen
- crunt
- cumplit
- feroce
- fioros
- inuman
- necruțător
- neiertător
- neîmblânzit
- neînduplecat
- neîndurat
- neîndurător
- nemilos
- neomenos
- neuman
- sălbatic
- sângeros
- violent
- sanguinar
- năsilnic
- tare
- pogan
- avan
- hapsân
- jestoc
- neomenit
- sanguinic
- sălbăticos
- sireap
- dur
- negru
- blestemat
- îndrăcit
- ticălos
- pustiu
- pârdalnic
- împelițat
- jurat
- urgisit
- pricăjit
- săcret
- implacabil
- nemilostiv
- inexorabil
- nemiluit
- nemilostivitor
- nemilostivnic
- vitreg
- rău la inimă
- fără milă
- necredincios
- perfid
- de rea credință
Sinonime Apropiate
- hapsân - hain, câinos, crud, odios, răutăcios, lacom, hrăpăreț, avar, zgârcit
- răutăcios - dușmănos, ostil, hain, veninos, malițios, ironic, caustic, cinic, arogant
- fiară - sălbăticiune, lighioană, jiganie, animal, bestie, dihanie, om rău, crud, criminal
- infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
- afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
- barbar - primitiv, necivilizat, sălbatic, crud, rău, feroce, dur
- diabolic - drăcesc, diavolesc, satanic, infernal, funest, oribil, primejdios, rău, crud
- blestemat - afurisit, anatemizat, excomunicat, urgisit, rău, mizerabil, ticălos, mișel, infam
- împelițat - afurisit, poznaș, îndrăcit, rău, blestemat
- rău - afurisit, mizerabil, brutal, neomenos, aspru, nedomolit, aprig, crâncen, violent
- puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
- sacou - vestă, haină, surtuc
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
Dex hain
- hain1 hai1
- hain2, ~ă 1 Trădător. 2 Necredincios. 3 Rebel. 4 Viclean. 5 Răutăcios. 6 Nemilos. 7 Aprig. 8 Avar. 9 Inimos.
- HAÍN, -Ă, haini, -e, 1. Rău la inimă, fără milă, crud, hapsân, câinos. 2. Trădător, sperjur, necredincios. – Din hain.
- HAÍN, -Ă, haini, -e, 1. Rău la inimă, fără milă; neîndurător, crud, cîinos. Oamenii de-aici nu sînt haini și n-ar cuteza să se dea la răutăți. REBREANU, R. II 121. Pe-un mal străin, L-a fulgerat un braț hain! COȘBUC, P. I 146. Pajul Cupidon... Îndestul e de hain Vălul alb de peste toate Să-l înlăture puțin. EMINESCU, O. I 109. ◊ Vîntul parcă se pornise și mai hain și mai tăios. MIHALE, O. 282. 2. (Învechit) Care-și trădează țara sau religia; trădător, necredincios. Brîncovene Constantin, Boier vechi, ghiaur hain! ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ (Substantivat) Cigala nu era decît un hain, care-și lepădase legea și se turcise. SADOVEANU, N. P. 302.
- HAÍN ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă lipsă de milă; rău la inimă; fără milă; câinos; crud; hapsân. 2) înv. Care și-a călcat legământul dat. /<turc. hăin
- haìn a. 1. rebel, trădător: boier vechiu, ghiaur hain! POP.; 2. perfid, de rea credință: nu mi-i ciudă de străini cât de pământeni haini POP.; 3. rău la inimă: sfârșitul tiranului hain AL. .
- haĭn, V. haĭ 2.
- haín, -ă adj. (turc. haĭin, trădător, perfid; ngr. hainis, sîrb. hain). Vechĭ. Trădător, rebel. Azĭ. Răŭ, perfid, crud, afurisit: om hain, inimă haină. Adv. S’a purtat hain.
Antonime hain
- Hain ≠ milos, milostiv
Sinonimul cuvântului hain