Dicționar de sinonime
Sinonime călugări
Cuvântul „călugări” are următoarele sinonime:
călugări ( verb )
- a se pustnici, a fi monah
- a se retrage, a fi abstinent, a se izola
Alte sinonime:
- a [se] tunde
- a [se] postrigi
- a se face călugăr
- a fi pustnic
- a duce o viață retrasă
- a nu se distra
- a nu se veseli
Sinonime Apropiate
- schimnicie - călugărie, asceză, pustnicie, schit, mănăstire
- izola - a despărți, a separa, a răzleți, a se retrage, a se claustra, a se sihăstri, a se însingura
- călugăriță - maică, monahie, mireasa domnului
- exila - a expulza, a surghiuni, a relega, a alunga, a emigra, a pleca, a se înstrăina, a se izola, a se retrage
- maică - mamă, bunică, călugăriță, monahă
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- periferic - marginal, izolat, secundar
- răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
- rechema - a revoca, a retrage
- singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
- singurătate - izolare, solitudine
- tainic - misterios, enigmatic, secret, ascuns, discret, confidențial, intim, retras, izolat
- zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
- gros - mare, voluminos, imens, masiv, compact, dens, izolant, protector, grav
- inaccesibil - de neajuns, oprit, izolat, inabordabil
Dex călugări
- călugărí 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).
- CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.
- CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.
- CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.
- CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.
- A CĂLUGĂRÍ ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr
- A SE CĂLUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr
- călugări v. (se) face călugăr.