Dicționar de sinonime

Sinonime călugări

Cuvântul „călugări” are următoarele sinonime:

călugări ( verb )
  1. a se pustnici, a fi monah
  2. a se retrage, a fi abstinent, a se izola
Alte sinonime:
  • a [se] tunde
  • a [se] postrigi
  • a se face călugăr
  • a fi pustnic
  • a duce o viață retrasă
  • a nu se distra
  • a nu se veseli


Sinonime Apropiate

  • schimnicie - călugărie, asceză, pustnicie, schit, mănăstire
  • izola - a despărți, a separa, a răzleți, a se retrage, a se claustra, a se sihăstri, a se însingura
  • călugăriță - maică, monahie, mireasa domnului
  • exila - a expulza, a surghiuni, a relega, a alunga, a emigra, a pleca, a se înstrăina, a se izola, a se retrage
  • maică - mamă, bunică, călugăriță, monahă
  • părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
  • periferic - marginal, izolat, secundar
  • răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
  • rechema - a revoca, a retrage
  • singuratic - retras, solitar, izolat, singur, răzleț, ferit, dosnic, tainic
  • singurătate - izolare, solitudine
  • tainic - misterios, enigmatic, secret, ascuns, discret, confidențial, intim, retras, izolat
  • zăcea - a boli, a fi imobilizat, a fi închis, a fi ascuns, izolat
  • gros - mare, voluminos, imens, masiv, compact, dens, izolant, protector, grav
  • inaccesibil - de neajuns, oprit, izolat, inabordabil

Dex călugări

  • călugărí 1-2 A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1).
  • CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (I). – Din călugăr.
  • CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (1) sau călugăriță (1). – Din călugăr.
  • CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. A se face călugăr (sau călugăriță). O versiune spune că s-a călugărit, Iar alta că veninul a fost al ei sfîrșit. MACEDONSKI, O. I 255. Ani să mă călugăresc, Să mă duc la mînăstire. TEODORESCU, P. P. 301. ◊ Se vede că tu ai fost bun de călugărit, iar nu de trăit în lume, să necăjești oameni. CREANGĂ, P. 47. îl călugăriră, puindu-i numele Paisie. NEGRUZZI, S. I 159.
  • CĂLUGĂRÍ, călugăresc, IV. și A (se) face călugăr (sau călugăriță). – Din călugăr.
  • A CĂLUGĂRÍ ~ésc tranz. A face să se călugărească. /Din călugăr
  • A SE CĂLUGĂRÍ mă ~ésc intranz. A trece în tagma călugărilor; a deveni călugăr. /Din călugăr
  • călugări v. (se) face călugăr.


Sinonimul cuvântului călugări

Sinonimul cuvântului călugări


Testează-te!