Sinonime exila

Cuvântul „exila” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• expatria - a exila, a expulza, a surghiuni, a relega
• relega - a expulza, a exila
• izola - a despărți, a separa, a răzleți, a se retrage, a se claustra, a se sihăstri, a se însingura
• emigra - a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi
• expulza - a izgoni, a relega, a exila
• izgoni - a alunga, a goni, a îndepărta, a respinge, a expulza
• izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
• îndepărta - a alunga, a izgoni, a depărta, a elimina, a izola, a exclude, a înlătura, a se abate, a se depărta
• îngropa - a înmormânta, a înhuma, a astruca, a se cufunda, a se izola, a se exila
• însingurat - singur, izolat, retras, solitar
• mazili - a izgoni, a alunga, a goni, a exila, a detrona
• băjenie - pribegie, fugă, refugiu, înstrăinare, emigrare
• călugări - a se pustnici, a fi monah, a se retrage, a fi abstinent, a se izola
• deporta - a surghiuni, a exila
• emigrant - expatriat, exilat, pribeag, băjenar

Dex exila

• exila 1 ( persoane; ) A condamna la exil (1) a deporta, a expatria, a expulza, a surghiuni, a desțăra. 2 A părăsi de bunăvoie țara sau localitatea de origine (de teama persecuției) a emigra, a se expatria, a băjeni, a pribegi. 3 A se izola. 4 ( persoane; ) A îndepărta dintr-un anumit loc, dintr-o societate a izgoni, a alunga, a exclude (1).
• EXILÁ, exilez, I. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din localitatea de baștină sau din țară). – Din exiler.
• EXILÁ, exilez, I. (În trecut) A pedepsi (de obicei pe un infractor politic) cu izgonirea definitivă sau temporară din țară (sau dintr-o anumită localitate); a surghiuni. expulza. Nevinovata poveste servi de pretext... ca să închidă jurnalul și să exileze pe autor. NEGRUZZI, S. I 94. Mavrogheni izbuti a dobîndi un firman prin care exilă pe bătrînul ban Pană Filipescu cu fiii lui Nicolaie și Constantin la mînăstirile muntelui Athos. BĂLCESCU, O. I 87. ♦ A pleca de bunăvoie din țara sa, a se condamna la un exil voluntar. Medelnicerul Ștefanache și Dudescu, capetele opoziției, se exilară la insula Mitiline. BĂLCESCU, O. I 72.
• EXILÁ I. A condamna la exil, a pedepsi cu trimiterea în exil; a surghiuni. ♦ A se retrage, a se izola, a pleca de bunăvoie (din țara, din locul de baștină). .
• EXILÁ tr., a trimite, a pleca în exil, a pedepsi cu trimiterea în exil. (< fr. exiler)
• A SE EXILA mă ~éz intranz. A pleca de bunăvoie în exil. /<fr. exiler

Sinonimul cuvântului exila

Testează-te!