Dicționar de sinonime
Sinonime căpățânos
Cuvântul „căpățânos” are următoarele sinonime:
căpățânos ( adjectiv )
- încăpățânat
- îndărătnic
- recalcitrant
- refractar
- greu de cap
- prost
- capsoman
Sinonime Apropiate
- recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
- îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
- măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
- încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
- catâr - măgar, asin, mul, om încăpățânat, inflexibil, îndărătnic
- capsoman - stupid, tâmpit, încăpățânat
- povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
- problemă - chestiune, subiect, temă, dificultate, complicație, greutate
- răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
- strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
- stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
- stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
- suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
- suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
- trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
Dex căpățânos
- căpățânos, ~oasă 1 (Rar; adesea ) Cu capul mare. 2 Încăpățânat. 3 Greu de cap. 4 Mintos. 5 Tătarnică (Echinops commutatus). 6 Rostogol (Echinops sphaerocephalus).
- CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățănoși, -oase, 1. Cu capul mare. 2. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + -os.
- CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, 1. (Rar; adesea ) Cu capul mare. 2. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + -os.
- CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, 1. (Rar., adesea ) Cu capul mare. 2. Încăpățânat; greu de cap. – Din căpățână + -os.
- CĂPĂȚÂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; căpos. /căpățână + suf. ~os
- CĂPĂȚINÓS, -OÁSĂ căpățînos.
- CĂPĂȚÎNÓS, -OÁSĂ, căpățînoși, -oase, 1. (Rar, de obicei peiorativ) Cu capul mare. A venit cu Vasilica, Frumușica, căpățînoasa. TEODORESCU, P. P. 124. ◊ Dincoace muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene. DEȘLIU, G. 26. 2. Încăpățînat, greu de cap. De ce ești căpățînos și nu vrei să înțelegi? CARAGIALE, O. I 377. – Variantă: căpăținós, -oásă (SADOVEANU, P. M. 200)
- căpățănos a. 1. cu capul mare; 2. fig. gros de cap, prost.
- căpățînós, -oásă adj. (d. căpățînă). Iron. Cu capu mare. Fig. Încăpățînat. Prost. V. căpos, țestos.
- CĂPĂȚÂNÓS adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.