Dicționar de sinonime

Sinonime căpățânos

Cuvântul „căpățânos” are următoarele sinonime:

căpățânos ( adjectiv )
  • încăpățânat
  • îndărătnic
  • recalcitrant
  • refractar
  • greu de cap
  • prost
  • capsoman


Sinonime Apropiate

  • recalcitrant - îndărătnic, nesupus, rebel, refractar, protestatar
  • îndărătnic - încăpățânat, obstinat, inflexibil, refractar, tenace, stăruitor, îndârjit, perseverent, ambițios
  • măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
  • încăpățânat - îndărătnic, obstinat, îndârjit, refractar, ambițios
  • catâr - măgar, asin, mul, om încăpățânat, inflexibil, îndărătnic
  • capsoman - stupid, tâmpit, încăpățânat
  • povară - sarcină, greutate, încărcătură, pondere, chin, trudă, suferință, apăsare
  • problemă - chestiune, subiect, temă, dificultate, complicație, greutate
  • răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
  • strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz
  • stupid - prost, nătâng, mărginit, tâmpit, ilogic, absurd
  • stupiditate - absurditate, nerozie, prostie, aiureală
  • suficient - destul, satisfăcător, îndestulător, mulțumitor, mediocru, mărginit, redus, prost, stupid
  • suficiență - îngâmfare, mărginire, mediocritate, vanitate, prostie
  • trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu

Dex căpățânos

  • căpățânos, ~oa 1 (Rar; adesea ) Cu capul mare. 2 Încăpățânat. 3 Greu de cap. 4 Mintos. 5 Tătarnică (Echinops commutatus). 6 Rostogol (Echinops sphaerocephalus).
  • CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățănoși, -oase, 1. Cu capul mare. 2. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + -os.
  • CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, 1. (Rar; adesea ) Cu capul mare. 2. Încăpățânat; greu de cap. – Căpățână + -os.
  • CĂPĂȚÂNÓS, -OÁSĂ, căpățânoși, -oase, 1. (Rar., adesea ) Cu capul mare. 2. Încăpățânat; greu de cap. – Din căpățână + -os.
  • CĂPĂȚÂNÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) rar Care are capul mare. 2) fig. Care are cap bun; căpos. /căpățână + suf. ~os
  • CĂPĂȚINÓS, -OÁSĂ căpățînos.
  • CĂPĂȚÎNÓS, -OÁSĂ, căpățînoși, -oase, 1. (Rar, de obicei peiorativ) Cu capul mare. A venit cu Vasilica, Frumușica, căpățînoasa. TEODORESCU, P. P. 124. ◊ Dincoace muntele, namilă naltă, Căpățînoasă, cu creasta de cremene. DEȘLIU, G. 26. 2. Încăpățînat, greu de cap. De ce ești căpățînos și nu vrei să înțelegi? CARAGIALE, O. I 377. – Variantă: căpăținós, -oásă (SADOVEANU, P. M. 200)
  • căpățănos a. 1. cu capul mare; 2. fig. gros de cap, prost.
  • căpățînós, -oásă adj. (d. căpățînă). Iron. Cu capu mare. Fig. Încăpățînat. Prost. V. căpos, țestos.
  • CĂPĂȚÂNÓS adj. v. încăpățânat, îndărătnic, recalcitrant, refractar.


Sinonimul cuvântului căpățânos

Sinonimul cuvântului căpățânos


Testează-te!