Sinonime canonit

Cuvântul „canonit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• consumat - folosit, utilizat, nimicit, mâncat, sleit, frânt, chinuit, muncit, trudit
• frământat - agitat, tulburat, zbuciumat, uimit, torturat
• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• tiranic - samavolnic, despotic, dictatorial, satrapie, abuziv, chinuitor, obsesiv, presant, stresant
• trudnic - obositor, chinuitor, căznit, extenuant, din greu
• uzat - deteriorat, degradat, tocit, învechit, consumat, epuizat, slăbit, obosit
• fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
• furtunos - viforos, vijelios, vifornic, agitat, tulburat, zbuciumat, năvalnic, impetuos, violent
• harnic - muncitor, activ, sârguincios, vrednic, destoinic, asiduu, zelos, silitor, neobosit
• imposibil - irealizabil, cu neputință, insuportabil, groaznic, nesuferit, chinuitor
• infernal - demonic, drăcesc, diabolic, cumplit, crud, rău, chinuitor
• insuportabil - nesuferit, chinuitor, grozav, groaznic, apăsător
• laborios - harnic, muncitor, zelos, neobosit, dificil, greu, trudnic
• lucrător - muncitor, angajat, salariat
• mistuitor - distrugător, nimicitor, pustiitor, chinuitor, devorant

Dex canonit

• canonít, ~ă 1 Pedepsit. 2 Chinuit.
• canonit a. turmentat, chinuit: om canonit.
• canoní 1 A pedepsi canon (3). 2-3 A (se) chinui.
• CANONÍ, canonesc, IV. și A (se) chinui. – Din canon.
• CANONÍ, canonesc, IV. A se chinui, a se trudi, a se munci. Soldați răzleți se canoneau să scape din rîpă. CAMILAR, N. I 49. Te iartă inima să mă lași canonindu-mă să aflu ceea ce tu poți să-mi spui în trei cuvinte? SLAVICI, V. P. 83. A crescut băiatul canonit și muncit și a ajuns, după ucenicie, culegător. CARAGIALE, O.II 26. ◊ reciproc. Vă canoniți unul pe altul degeaba; nici tu nu ești de ea, nici ea de tine. CARAGIALE, O. 1 245. ♦ A chinui, a tortura. () Cu trei degete își scoate o porție cam mare pentru o biată foiță... pe care o canonește multă vreme, pînă ce ajunge să-și fabrice din ea o țigară cît toate zilele. BASSARABESCU, V. 36.
• A CANONÍ ~ésc tranz. pop. A face să se canonească; a supune unui canon; a chinui; a căzni. /Din canon
• A SE CANONÍ mă ~ésc intranz. pop. 1) A se supune unui canon; a se căzni; a se chinui. 2) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se munci; a se chinui; a se necăji; a se osteni; a se obosi. /Din canon
• canonì v. 1. a da un canon sau pedeapsă bisericească; 2. fig. a se chinui: destul s’a canonit, săracul!
• *canonésc v. tr. (d. canon). Vechĭ. Pedepsesc printr’un canon bisericesc. Azĭ. Chinuĭesc, căznesc, torturez. V. canonisesc.
• CANONÍT adj. v. chinuit, consumat, frământat, muncit, necăjit, trudit, zbuciumat.

Sinonimul cuvântului canonit

Testează-te!