Dicționar de sinonime
Sinonime cenușiu
Cuvântul „cenușiu” are următoarele sinonime:
cenușiu ( adjectiv )
- fumuriu
- gri
- plumburiu
- sur
- pământiu
Alte sinonime:
- prăfuriu
- sein
- șoreciu
- siv
- fumur
- plumbiu
- sângepiu
- bozafer
- întunecat
- pământit
- pământos
- cețos
Sinonime Apropiate
- fumuriu - cenușiu, gri, plumburiu, brumăriu
- gri - cenușiu, sur, fumuriu, plumburiu
- întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
- pământiu - cenușiu, palid, livid
- leșietic - sălciu, leșior, cenușiu, mohorât
- mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
- brumăriu - fumuriu, vinețiu
- înnorat - noros, neguros, mohorât, plumburiu, întunecos, închis
- închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat
Dex cenușiu
- cenușiu, ~ie 1 De culoarea cenușei (1) gri, sein, sur. 2-3 Cal sau câine cenușiu (1). 4 Ceață. 5 Zare. 6 Monoton. 7 Șters. 8-9 Lipsit de personalitate sau culoare. 10 Eminență ~ie Personaj puternic și influent, (în politica unui stat) care determină din umbră și fără răspunderi, decizii hotărâtoare. 11 Culoare cenușie.
- CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, , 1. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + -iu.
- CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, De culoarea cenușii; sur, gri. Ca niște aripi de vulturi cenușii, se ridicau departe pădurile de fag. GALACTION, O. I 334. Nu mai poate să distingă culorile stofelor din vitrină. Parcă toate sînt cenușii. SAHIA, N. 98. Nu știu... Cînd se coboară în grădină, că-n biata floare cenușie Ce se ascunde umilită, e-atît parfum și poezie. ANGHEL, Î. G. 14. Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga Pe cea zare cenușie, Lungă, tainică, pustie. ALECSANDRI, P. II 11. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el, lăsînd în urma lor o ceață cenușie. NEGRUZZI, S. 1 57. Materie cenușie materie. ♦ (Substantivat, ) Culoarea sură. Boarea amiezii lungi mîna apa galbenă a grilelor pînă sub cenușiul pădurilor. CAMILAR, N. I 255. Mitrea sta singur, privind cenușiul zării către miazăzi. SADOVEANU, M. C. 11.
- CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, De culoarea cenușii; gri. ♦ (Substantivat, ) Culoarea cenușie. – Din cenușă + -iu.