Dicționar de sinonime

Sinonime cenușiu

Cuvântul „cenușiu” are următoarele sinonime:

cenușiu ( adjectiv )
  • fumuriu
  • gri
  • plumburiu
  • sur
  • pământiu
Alte sinonime:
  • prăfuriu
  • sein
  • șoreciu
  • siv
  • fumur
  • plumbiu
  • sângepiu
  • bozafer
  • întunecat
  • pământit
  • pământos
  • cețos


Sinonime Apropiate

  • fumuriu - cenușiu, gri, plumburiu, brumăriu
  • gri - cenușiu, sur, fumuriu, plumburiu
  • întunecat - întunecos, sumbru, plumburiu, neguros, noros, închis, cenușiu, pământiu, sur
  • pământiu - cenușiu, palid, livid
  • leșietic - sălciu, leșior, cenușiu, mohorât
  • mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
  • brumăriu - fumuriu, vinețiu
  • înnorat - noros, neguros, mohorât, plumburiu, întunecos, închis
  • închis - încuiat, ferecat, zăvorât, înfundat, astupat, oprit, îngrădit, împrejmuit, izolat

Dex cenușiu

  • cenușiu, ~ie 1 De culoarea cenușei (1) gri, sein, sur. 2-3 Cal sau câine cenușiu (1). 4 Ceață. 5 Zare. 6 Monoton. 7 Șters. 8-9 Lipsit de personalitate sau culoare. 10 Eminență ~ie Personaj puternic și influent, (în politica unui stat) care determină din umbră și fără răspunderi, decizii hotărâtoare. 11 Culoare cenușie.
  • CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, , 1. Culoare obținută prin suprapunerea în diferite proporții a culorilor alb și negru; sur, gri. 2. De culoarea cenușii; gri, bozafer. 3. Șters, lipsit de expresivitate. – Cenușă + -iu.
  • CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, De culoarea cenușii; sur, gri. Ca niște aripi de vulturi cenușii, se ridicau departe pădurile de fag. GALACTION, O. I 334. Nu mai poate să distingă culorile stofelor din vitrină. Parcă toate sînt cenușii. SAHIA, N. 98. Nu știu... Cînd se coboară în grădină, că-n biata floare cenușie Ce se ascunde umilită, e-atît parfum și poezie. ANGHEL, Î. G. 14. Numai ochii săi mișca, Vulturește-i alerga Pe cea zare cenușie, Lungă, tainică, pustie. ALECSANDRI, P. II 11. Cerul era turburat; nori groși se primblau ca niște munți pe el, lăsînd în urma lor o ceață cenușie. NEGRUZZI, S. 1 57. Materie cenușie materie. ♦ (Substantivat, ) Culoarea sură. Boarea amiezii lungi mîna apa galbenă a grilelor pînă sub cenușiul pădurilor. CAMILAR, N. I 255. Mitrea sta singur, privind cenușiul zării către miazăzi. SADOVEANU, M. C. 11.
  • CENUȘÍU, -ÍE, cenușii, De culoarea cenușii; gri. ♦ (Substantivat, ) Culoarea cenușie. – Din cenușă + -iu.


Sinonimul cuvântului cenușiu

Sinonimul cuvântului cenușiu


Testează-te!