Dicționar de sinonime
Sinonime ciripi
Cuvântul „ciripi” are următoarele sinonime:
ciripi ( verb )
- a pirui
- a știorlâcăi
- a bâigui
- a piui
- a divulga
- a face destăinuiri
Sinonime Apropiate
- împărtăși - a dezvălui, a divulga, a comunica, a mărturisi, a încredința, a destăinui, a revela, a confia, a transmite
- mogorogi - a bâigui, a bolborosi
- murmura - a șopti, a bâigui, a boscorodi, a bolborosi, a bombăni, a crâcni, a cârti, a mormăi, a susura
- bodogăneală - mormăială, bolboroseală, bâiguială, bombăneală, cicăleală, dăscăleală, sâcâială, molestare
- bolborosi - a mormăi, a bâigui, a bâlbâi, a îngăima
- bombăni - a mormăi, a bâigui, a îngăima
- destăinui - a dezvălui, a divulga, a mărturisi, a revela, a confesa, a confia
- dezvălui - a descoperi, a dezveli, a da la iveală, a arăta, a revela, a pune în lumină, a elucida, a destăinui, a divulga
- trâmbița - a vesti, a răspândi, a divulga
- spune - a zice, a vorbi, a rosti, a se exprima, a grăi, a declara, a comunica, a relata, a povesti
Dex ciripi
- ciripí 1 ( unele păsărele) A scoate sunete caracteristice. 2 (; femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. 3 A divulga ceva.
- CIRIPÍ, ciripesc, IV. (Despre unele păsărele; la 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.
- CIRIPÍ, ciripesc, IV. (Despre păsări mici) A scoate tonuri ascuțite și uniforme. În scorburile merilor ciripeau puii de vrabie. CAMILAR, TEM. 193. Scatiul, afară, ciripea de-abia auzit în gușă. SADOVEANU, O. IV 122. Ciripiți acolo Păsăruici golașe, Ciripiți și creșteți Ca copilu-n fașe. GOGA, C. P. 13. Ale pasărilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri. EMINESCU, O. I 120. Ciocîrlia... ciripește vesel în zori. ALECSANDRI, P. I 20. Păsăruica rugului, Pe coarnele plugului, Ciripește, Vorovește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 518. ◊ Firește! ciripi Eugenia. Trebuie să facem ceva pentru el. REBREANU, R. I 164. Răpită de armonia acestor suave versuri ciripite în dulcea limbă toscană, inima se avintă. ODOBESCU, S. III 35. Primăvara cînd înfrunde (= înfrunzește) Gura cucului s-aude, Da cîndu-i colo toamna, Nu s-aude nimica, Numai mîndra cu gura, Cu dulceață ciripind, Toată lumea veselind. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27.
- A CIRIPÍ ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuțite și zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subțire și melodios. /Din cirip