Dicționar de sinonime
Sinonime citeț
Cuvântul „citeț” are următoarele sinonime:
citeț ( adjectiv )
- clar
- descifrabil
- deslușit
- lizibil
- inteligibil
citeț ( substantiv )
- anagnost
- cititor
Sinonime Apropiate
- hieroglific - neciteț, ilizibil, indescifrabil
- ilizibil - neciteț, indescifrabil
- indescifrabil - neciteț, ilizibil, de neînțeles
- neciteț - indescifrabil, ilizibil
- vag - neclar, imprecis, nesigur, confuz, nedeslușit
- inteligibil - accesibil, clar, limpede
- lămurit - deslușit, limpezit, precizat, clarificat, explicat
- obscur - întunecat, învăluit, neclar, nedeslușit, abscons, necunoscut, anonim, biet, mediocru
- clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu
- comprehensibil - deslușit, limpede, clar
- descifrabil - citeț
- deslușit - clar, limpede, lămurit, deschis, explicit, răspicat, precizat, apriat
- explicit - limpede, deslușit, clar, evident, vădit, răspicat, apriat
- prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat
- răspicat - limpede, clar, lămurit, hotărât, decis, categoric, ferm
Dex citeț
- citéț, ~eáță 1-2 , (Rar) Cititor (1-2). 3 Persoană din cler care, prin hirotonisire, se face demn de a citi din cărțile sfinte. 4 ( scrisul de mână, texte, manuscrise) Care se poate citi ușor deslușit, lizibil.
- CITÉȚ, -EÁȚĂ, citeți, -e, (Despre scrisul de mână, texte manuscrise) Care se poate citi ușor; deslușit, lizibil. – Citi + -eț.
- CITÉȚ, -EAȚĂ, citeți, -e, (Despre scrisul de mînă) Care se poate citi ușor; limpede, deslușit. Ai o slovă mai citeață chiar decît a dascălului. ALECSANDRI, T. I 320. ◊ (Adverbial) Se întoarse la hartă, și de data asta descoperi orașul imediat; era mai citeț și mai mare sera decît se așteptase. C. PETRESCU, Î. I 105.
- CITÉȚ1 ~i m. înv. Slujitor bisericesc care citește texte religioase în timpul serviciului divin. /<sl. țitici
- CITÉȚ2 ~eáță (~éți, ~éțe) (despre scris, texte etc.) Care se poate citi ușor; lizibil. /a citi + suf. ~eț
- citeț a. ce se poate lesne citi: scrisoare citeață. . ║ m. cititor în biserică, anagnost.
- citéț s. (vsl. čitĭcĭ, cititor). Vechĭ. Cititor în biserică, anagnost. Azĭ. Adj., f. -eață. Legibil, ușor de citit: litere citețe.
- CITÉȚ adj. clar, descifrabil, deslușit, (livr.) lizibil. (Un scris ~.)
- CITÉȚ s. v. anagnost, cititor.
- CITEȚ clar, deslușit, lizibil. (Un scris ~.)
Antonime citeț
- Citeț ≠ ilizibil, neciteț