Sinonime obscur

Cuvântul „obscur” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• tenebros - întunecat, sumbru, neguros, misterios, neclar, tainic, ascuns, învăluit
• neclar - nelămurit, confuz, echivoc, abscons, obscur
• neguros - cețos, pâclos, înnegurat, întunecat, întunecos, obscur, confuz, haotic, neclar
• confuz - neclar, încâlcit, imprecis, obscur, întunecat, echivoc, vag, indefinit, nebulos
• umil - smerit, supus, modest, obsecvios, neînsemnat, simplu, anonim, sărăcăcios, biet
• vag - neclar, imprecis, nesigur, confuz, nedeslușit
• ermetic - etanș, bine închis, obscur, întunecat, ascuns
• nepătruns - nestrăbătut, impenetrabil, dens, compact, tainic, misterios, neînțeles, obscur, necunoscut
• obscuritate - întuneric, beznă, confuzie, anonimat, mediocritate
• anonim - nenumit, fără nume, neștiut, necunoscut
• cabalistic - obscur, magic, misterios, neclar, ascuns, confuz
• confuzie - încurcătură, amestec, neclaritate, obscuritate, greșeală
• negru - oacheș, brunet, negricios, întunecat, întunecos, obscur, sumbru, deprimat
• penumbră - semiîntuneric, semiobscuritate
• prolix - încâlcit, confuz, neclar, încurcat

Dex obscur

• obscur, ~ă 1 Care este lipsit de lumină întunecos. 2 Corp ~ Corp opac. 3 Nedeslușit. 4 Tainic. 5 (; celebru, faimos, vestit) Necunoscut sau puțin cunoscut. 6 ( celebru, faimos, vestit) Lipsit de importanță. 7 ( celebru, faimos, vestit) Fără merite sau calități deosebite mediocru.
• OBSCÚR, -Ă, obscuri, -e, 1. Care nu este străbătut de lumină, lipsit de lumină; întunecos. 2. Nedeslușit, nelămurit, neclar, greu de priceput, neînțeles. 3. Necunoscut sau puțin cunoscut; de mică importanță; fără merite sau calități deosebite, mediocru. – Din obscur, obscurus.
• OBSCÚR, -Ă, obscuri, -e, 1. Lipsit de lumină, care nu e străbătut de lumină, întunecos. Intrarea pare cam obscură. TOPÎRCEANU, B. 96. ◊ Cameră obscură cameră (2). 2. Nedeslușit, nelămurit, neclar; greu de priceput, neînțeles. Un instinct obscur îi spunea ei, se vede, că noul venit în casa lor nu e decît un parazit. ANGHEL, PR. 42. Drept preot toarce-un greier un gînd fin și obscur. EMINESCU, O. I 69. 3. (În opoziție cu celebru) Necunoscut sau puțin cunoscut; de mică importanță; fără merite sau calități deosebite, mediocru. A venit împăratul Constantin cel Mare... cu prilejul unei expediții obscure împotriva goților. GALACTION, O. I 121. Miron a aflat mai tîrziu că Ionescu ar fi un bogătaș de origină obscură. REBREANU, R. I 49.
• OBSCÚR, -Ă 1. Întunecat, întunecos. 2. Nedeslușit, neclar, vag. 3. Necunoscut, neștiut; lipsit de merite, mediocru. .

Sinonimul cuvântului obscur

Testează-te!