Dicționar de sinonime

Sinonime clătinătură

Cuvântul „clătinătură” are următoarele sinonime:

clătinătură ( substantiv )
  • cutremurătură
  • hurducătură
  • zgâlțâitură
  • clătinare
  • clătinat
  • cutremurare
  • cutremurat
  • scuturare
  • scuturat
  • scuturătură
  • zdruncinare
  • zdruncinat
  • zdruncinătură
  • zgâlțâială
  • zgâlțâire
  • zgâlțâit
  • zguduială
  • zguduire
  • zguduit
  • zguduitură
  • hurducare
  • hurducat
  • zdruncin
  • zbihuială


Sinonime Apropiate

  • zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
  • comoție - șoc, zdruncinare, zguduire
  • cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
  • emoție - afect, sensibilitate, tulbure, zguduire, cutremurare
  • șoc - izbire, lovire, zguduire
  • zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
  • tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
  • zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
  • înfiorător - groaznic, îngrozitor, cutremurător, cumplit, atroce
  • îngrijit - curat, spălat, scuturat, cochet, dichisit, elegant, fercheș
  • îngrozitor - groaznic, teribil, cumplit, grozav, fioros, oribil, zguduitor, terifiant
  • legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
  • nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
  • balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
  • clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)

Dex clătinătură

  • clătinătúră 1-5 Clătinare (1-5).
  • CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, Mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + -ătură.
  • CLĂTINĂTÚRĂ, clătinaturi, Mișcare șovăitoare. Doi răniți trec rezemați, cu clătinături stranii. C. PETRESCU, II 35. Văzind frații lui clătinătura lanțului, au știut acuma că Sucnă-Murgă nu este mort. SBIERA, P. 95.- Variantă: (regional) cletinătúră (CARAGIALE, O. II 12)
  • clătinătură f. mișcare șovăitoare.
  • clătinătúră f., pl. ĭ. Rezultatu clătinăriĭ, zguduitură: dintr’o singură clătinătură, zidu s’a dărămat.
  • CLETINĂTÚRĂ clătinătură.
  • CLĂTINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.
  • CLĂTINĂTU 1. clătinare, clătinat, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)


Sinonimul cuvântului clătinătură

Sinonimul cuvântului clătinătură


Testează-te!