Dicționar de sinonime
Sinonime clătinătură
Cuvântul „clătinătură” are următoarele sinonime:
clătinătură ( substantiv )
- cutremurătură
- hurducătură
- zgâlțâitură
- clătinare
- clătinat
- cutremurare
- cutremurat
- scuturare
- scuturat
- scuturătură
- zdruncinare
- zdruncinat
- zdruncinătură
- zgâlțâială
- zgâlțâire
- zgâlțâit
- zguduială
- zguduire
- zguduit
- zguduitură
- hurducare
- hurducat
- zdruncin
- zbihuială
Sinonime Apropiate
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- comoție - șoc, zdruncinare, zguduire
- cutremurător - cumplit, groaznic, fioros, grozav, înspăimântător, teribil, zguduitor, monstruos, terifiant
- emoție - afect, sensibilitate, tulbure, zguduire, cutremurare
- șoc - izbire, lovire, zguduire
- zgâlțâi - a scutura, a agita, a clătina, a zgudui, a zdruncina
- tragic - dezastruos, groaznic, dureros, sfâșietor, zguduitor, jalnic
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- înfiorător - groaznic, îngrozitor, cutremurător, cumplit, atroce
- îngrijit - curat, spălat, scuturat, cochet, dichisit, elegant, fercheș
- îngrozitor - groaznic, teribil, cumplit, grozav, fioros, oribil, zguduitor, terifiant
- legănat - oscilant, clătinat, balansat, tărăgănat, lent
- nesigur - nehotărât, dezorientat, îndoielnic, incert, problematic, ezitant, șovăitor, clătinat, riscant
- balans - pendulare, oscilare, clătinare, legănare
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
Dex clătinătură
- clătinătúră 1-5 Clătinare (1-5).
- CLĂTINĂTÚRĂ, clătinături, Mișcare (ușoară) într-o parte și într-alta. ♦ Mișcare, deplasare șovăitoare. – Clătina + -ătură.
- CLĂTINĂTÚRĂ, clătinaturi, Mișcare șovăitoare. Doi răniți trec rezemați, cu clătinături stranii. C. PETRESCU, II 35. Văzind frații lui clătinătura lanțului, au știut acuma că Sucnă-Murgă nu este mort. SBIERA, P. 95.- Variantă: (regional) cletinătúră (CARAGIALE, O. II 12)
- clătinătură f. mișcare șovăitoare.
- clătinătúră f., pl. ĭ. Rezultatu clătinăriĭ, zguduitură: dintr’o singură clătinătură, zidu s’a dărămat.
- CLETINĂTÚRĂ clătinătură.
- CLĂTINĂTÚRĂ s. 1. v. cutremurătură. 2. v. hurducătură. 3. v. zgâlțâitură.
- CLĂTINĂTURĂ 1. clătinare, clătinat, cutremurare, cutremurat, cutremurătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură. (La seism s-a simțit o ~ puternică.) 2. clătinare, clătinat, hurducare, hurducat, hurducătură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncinare, zdruncinat, zdruncinătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zguduială, zguduire, zguduit, zguduitură, zdruncin. (~ unei căruțe, pe un drum cu hîrtoape.) 3. scuturătură, zgîlțîială, zgîlțîire, zgîlțîit, zgîlțîitură, zbihuială. (Cu o ~ zdravănă l-a sculat.)