Dicționar de sinonime
Sinonime zgâlțâi
Cuvântul „zgâlțâi” are următoarele sinonime:
zgâlțâi ( verb )
- a scutura
- a agita
- a clătina
- a zgudui
- a zdruncina
Alte sinonime:
- cutremura
- a hâțâi
- a hâțâna
- a hodorogi
- a hurduca
- a hurducăi
- a hurui
- a zdroncăni
- a bălăbăni
- a drâgâi
- a zducni
- a zgâlțâna
- a zbiciula
- a zblendui
- a zgâcina
- a zbihui
- smuci
- a [se] clătina
- a [se] cutremura
- a [se] scutura
- a [se] zdruncina
- a [se] zgudui
- a [se] clăti
- a [se] smăcina
- a zbiciuia
- a smuci
- a hăți
- a cutremura
- a mișca
Sinonime Apropiate
- zdruncina - a zgudui, a scutura, a zgâlțâi, a clătina, a șubrezi, a slăbi, a submina, a vătăma
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- cutremura - a clătina, a zgudui, a zdruncina, a scutura, a zgâlțâi, a înfiora, a înfricoșa, a tresări
- smuci - a se zbate, a se smulge, a zgâlțâi, a scutura
- hurduca - a zgâlțâi, a scutura
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- flutura - a fâlfâi, a clătina, a legăna, a agita, a mișca, a vântura
- hâțâi - a clătina, a zgâlțâi, a balansa
- clăti - a clătina, a legăna, a balansa, a clinti, a zdruncina, a deplasa, a limpezi (rufe)
- dudui - a bubui, a se cutremura, a se zgudui, a clătina, a arde, a vui
- comoție - șoc, zdruncinare, zguduire
- răzvrăti - a răscula, a agita, a revolta
- șoc - izbire, lovire, zguduire
- stârni - a isca, a scorni, a zgândări, a agita, a hăitui, a provoca, a determina, a pricinui, a ațâța
- zvârcoli - a se zbate, a se agita, a se zbuciuma, a se frământa
Dex zgâlțâi
- ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, IV. și A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) zgâlțâna; a (se) cutremura. – Formație onomatopeică.
- ZGÂLȚÂÍ, zgấlțâi, IV. și A (se) scutura, a (se) clătina cu putere; a (se) zgudui; a (se) cutremura. – Onomatopee.
- A ZGÂLȚÂÍ zgâlțâi tranz. A face să se zgâlțâie. /Onomat.
- A SE ZGÂLȚÂÍ mă zgâlțâi intranz. A se clătina cu putere; a se cutremura. /Onomat.
- ZGÎȚÎÍ IV zgîlțîi.
- sgâlțăì v. a scutura pe cineva: rău m’a sgâlțăit AL. .
- zgî́lțîĭ, zgî́țîĭ și zgî́țuĭ și (nord și) cî́lțîĭ și cî́lțuĭ, a -í v. tr. (bg. kŭlcam, toc, hăcuĭesc, vsl. klŭcam, mă clatin. Var. din hîlțîĭ). Clatin, scutur (un pom, o ușă ș. a.). Fig. Iron. Scutur, bat: gardianu îl zgîlțîi pe pungaș. Zghihuĭ: Jidanu se închina par’că-l zgîlțîĭa dracu. – Și zgî́țîn, a -á (Neam. Rom. Pop. 4, 300) și zgî́lțîn, a -á și a zgîțîni (vest): ușa se zgîțîne (ChN. I, 171). La Tkz. și zgîrțuĭ. V. zgîcin.
- zgî́rțuĭ, a -í, V. zgîlțîĭ.
- zgîlțîi ( 1 zgîlțîi, 3 zgîlțîie)
- sgâlțâiu, -țâe 3, -țâiam 1
Sinonimul cuvântului zgâlțâi