Sinonime clevetire

Cuvântul „clevetire” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
• calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
• cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
• mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
• hulă - ocară, condamnare, defăimare, critică, calomnie
• șoaptă - șușoteală, murmur, susur, șopot, vorbe, bârfă, calomnii
• mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
• bârfă - bârfeală
• blasfemie - calomnie, hulă, injurie, înjurătură
• părăgini - a se dărăpăna, a se ruina, a se părădui, a se degrada
• părăginit - dărăpănat, ruinat, părăduit, degradat
• părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
• prezerva - a proteja, a apăra, a feri, a păzi, a păstra
• răzleț - rătăcit, disparat, izolat, pribeag, dispersat, solitar
• răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni

Dex clevetire

• clevetire 1-2 Cleveteală (1-2).
• CLEVETÍRE, clevetiri, ( și ) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – cleveti.
• CLEVETIRE, clevetiri, Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; bîrfire, ponegrire, calomniere. Bumbacul ce li astupă auzul îi ferește de curente, de clevetiri și de vorbe rele. ANGHEL, PR. 35. Îi venea... să plece la Cosma și să-i ceară iertare, numai ca satul să rămîie de rușine cu clevetirile sale. SLAVICI, N. I 115. Atunci ceilalți s-au vorbit între dînșii să deie jalobă asupra lui cu feluri de clevetiri, pîrîndu-l că ar fi un fățarnic. NEGRUZZI, S. I 225. – Variantă: clefetíre (MACEDONSKI, O. II 224)
• cleveti 1 A calomnia. 2 A bombăni. 3 A bârfi.
• CLEVETÍ, clevetesc, IV. ( și ) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din klevetati.
• CLEFETÍRE clevetire.
• CLEVETÍ, clevetesc, IV. A răspîndi calomnii despre cineva, a critica cu intenția de a prezenta pe cineva într-o lumină defavorabilă, a vorbi pe cineva de rău; a defăima, a bîrfi, a ponegri. Ea cu limba ascuțită clevetește-ntreaga fire. EMINESCU, O. IV 222. Voi de ciudă, voi de ură Stați cobind acum sub șură, Clevetind cu pizmuire A porumbilor iubire. ALECSANDRI, P. I 207.
• A CLEVETÍ ~ésc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati
• clevetì v. a calomnia, a defăima.
• clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.

Sinonimul cuvântului clevetire

Testează-te!