Dicționar de sinonime
Sinonime hulă
Cuvântul „hulă” are următoarele sinonime:
hulă ( substantiv )
- ocară
- condamnare
- defăimare
- critică
- calomnie
Alte sinonime:
- blasfemie
- afront
- bârfă
- bârfeală
- bârfire
- bârfit
- calomniere
- cleveteală
- clevetire
- clevetit
- denigrare
- discreditare
- injurie
- insultă
- jignire
- ofensă
- ponegreală
- ponegrire
- rușine
- șoaptă
- umilință
- batjocură
- sacrilegiu
- surpare
- desprindere
- balansare
- oscilare
- tangaj
- furtună pe mare
Sinonime Apropiate
- bârfeală - cleveteală, bârfă, defăimare, calomnie, hulă, ocară, denigrare, ponegrire, mahalagism
- calomnie - defăimare, ponegrire, bârfeală, bârfă, ocară, clevetire, hulă, denigrare, insultă
- mahalagism - bârfeală, clevetire, defăimare, calomnie, mitocănie, mojicie, necuviință, vulgaritate, grosolănie
- blasfemie - calomnie, hulă, injurie, înjurătură
- cleveteală - bârfeală, bârfă, denigrare, ponegrire, calomnie, defăimare
- insultă - jignire, ofensă, ultragiu, injurie, ocară, defăimare
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- probozi - a certa, a critica, a reproșa
- săpuni - a certa, a critica, a mustra
- vitupera - a condamna, a critica, a dojeni, a reproșa
- biciui - a șfichiui, a flagela, a snopi, a satiriza, a ironiza, a critica
- înjurătură - injurie, imprecație, ocară, sudalmă, ofensă, insultă
- maledicție - blestem, imprecație, ocară
- mâncătorie - intrigă, uneltire, mașinație, bârfeală, calomnie, delapidare, fraudă, escrocherie, hoție
- muștrului - a certa, a critica
Dex hulă
- hulă3 1-2 Surpătură (de munte sau) de deal. 3 Drum printr-o scobitură de deal. 4 Drum care urcă pe o coastă foarte piezișă.
- hulă1 (Pop.; laudă) 1 Critică injurioasă. 2 Defăimare. 3 Bârfă. 4 Calomnie. 5 Ponegrire. 6 Batjocură. 7 Blasfemie. 8 Persoană vrednică de a fi hulită.
- hulă2 1 Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică. 2 Furtună pe mare.
- HÚLĂ3, hule, Surpătură de munte sau de deal; drum printr-o scobitură de deal; drum care urcă pe o coastă foarte piezișă. –
- HÚLĂ2, hule, Mișcare ondulatorie a suprafeței mării, urmând după o furtună sau după o briză puternică; furtună pe mare. – Din houle.
- HÚLĂ1, hule, Ocară, injurie; ponegrire, calomnie; blasfemie. – Din hula.
- HÚLĂ1, hule, Ocară, injurie; defăimare, calomnie; blasfemie. Niște oameni care nu merită atîta hulă. REBREANU, R. I 38. Aicea nici o frunte sub sabia străină Nu vine să se plece în hulă și dispreț. BOLINTINEANU, O. 16. Numai hulă și ură își ridicase asupră-și prin năpăstuirile sale. ODOBESCU, S. I 106. Gîndește că prin hulele și strigările tale sparii pre astă femeie nevinovată. NEGRUZZI, S. I 161.
- HÚLĂ2, hule, Mișcare ondulatorie a apelor mării sau oceanului, care urmează după o furtună sau o briză puternică; furtună pe mare. La institut, știu tot ce se întîmplă pe tot pămîntul... Cînd vine hula pe Atlantic, cînd se înseninează pe Oceanul Indian. SEBASTIAN, T. 33.
- HÚLĂ Mișcare ondulatorie a suprafeței mării după furtună; furtună pe mare. .