Dicționar de sinonime

Sinonime clintire

Cuvântul „clintire” are următoarele sinonime:

clintire ( substantiv )
  • clătinare
  • deplasare
  • mișcare
  • mutare
  • urnire
  • clătire


Sinonime Apropiate

  • flux - val, năvală, revărsare, debit, curent, circulație, deplasare, mișcare (intensă), maree
  • circulație - umblet, mișcare, deplasare, răspândire, uz, difuzare
  • evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
  • mers - mișcare, deplasare, umblet, înaintare, desfășurare, dezvoltare, evoluție, progres, curs
  • mișcare - deplasare, plecare, mers, umblet, agitație, circulație, animație, forfotă, vânzoleală
  • schimonoseală - grimasă, strâmbătură, desfigurare, maimuțăreală
  • stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
  • strâmbătură - grimasă, schimonoseală, rictus, maimuțăreală, fandoseală
  • tempo - cadență, ritm, mișcare
  • fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
  • fixitate - imobilitate, neclintire
  • gimnastică - antrenament, exercițiu (fizic), mișcare
  • luxație - scrântitură, scrântire, dezarticulare, deplasare, dislocare
  • marș - mers, deplasare, drum, parcurs, itinerar, afară!, ieși!, pleacă!, du-te!
  • migrație - deplasare, migrare, călătorie

Dex clintire

  • clintire 1 Mișcare din loc clinteală (1), clintit1. 2 Schimbare. 3 Șovăire.
  • clintí 1-2 A (se) mișca puțin din loc a (se) urni, a (se) deplasa, a clăti. 3 A schimba. 4 A șovăi. 5 (; ) A determina pe cineva să-și schimbe o hotărâre, o părere
  • CLINTÍ, clintesc, IV. 1. și A (se) mișca puțin din loc; a (se) urni, a (se) deplasa. 2. (De obicei în construcții negative) A determina pe cineva să renunțe la (sau să se abată de la) convingerile sau hotărârile sale. –
  • CLINTÍ, clintesc, IV. 1. (Adesea determinat prin «din loc») A mișca puțin din loc (dLe obicei depunînd un efort); a urni, a deplasa. încercă să-și ridice tatăl de pe plug, dar nu izbuti nici să-l clintească. DUMITRIU, V. L. 12. Și doar te-a împinge păcatul să clintești vreo piatră din locul său... c-apoi atîta ți-i leacul. CREANGĂ, P. 219. La el Gruie se ducea, Mîna-n coamă că-i punea, Din loc nici că mi-l clintea! ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Nu se clinti cînd auzi la sjhatele ei fîșîind prin iarbă niște picioare desculțe. CAMILAR, TEM. 193. Piatra nici că se clinti din loc măcar. ISPIRESCU, L. 228. Stă neadormit zi și noapte, tot într-una, fără să se clintească din CREANGĂ, P. 311. Vidra nici că se clintea, Ochii-n ochii lui țintea. ALECSANDRI, P. P. 100. 2. A determina pe cineva să renunțe sau să se abată de la convingerile sau hotărîrile sale. Omul acesta trebuie să fie pildă pentru bărbații noștri, nimic nu-l clintește din încrederea că-i pe drumul cel bun. CAMILAR, TEM. 60.


Sinonimul cuvântului clintire

Sinonimul cuvântului clintire


Testează-te!